Bine ai venit!         

Bine ai venit pe KERIGMA online!

 
 
 

Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Jerry Sittser

Puncte de fidelitate Acumulezi 29 puncte daca scrii un comentariu la acest produs si 1 punct daca-l evaluezi.
Puncte de fidelitate Cumpara acest produs si acumulezi 32 puncte.
Browse
32,00 Lei

Disponibilitate: In stoc

Acumuleaza
puncte de fidelitate
si beneficiaza de ele


Recomanda KERIGMA.ro pe retelele de socializare si acumulezi 1 punct de fidelitate pentru fiecare recomandare.

Cumpara acest produs si acumulezi 32 puncte de fidelitate.

Aboneaza-te la newsletter si acumulezi 60 de puncte de fidelitate (valabil doar daca ai cont si doar la prima abonare).


Prezentare

Detalii

Mai devreme sau mai tarziu, toti suferim pierderi in viata, intr-o masura mai mica sau mai mare, pe neasteptate sau in timp, ascunse de ochii celorlalti sau in vazul tuturor. Pierderea e o parte a vietii intocmai ca nasterea, caci pe cat de sigur e ca venim in aceasta lume, pe-atat de sigur e ca vom avea parte de pierderi inainte de-a o parasi. Cartea de fata demonstreaza cum se poate trai cu pierderea, cum ne putem dezvolta sufleteste prin ea, chiar daca traim inca sub povara ei.

-- Jerry Sittser

Pierderea suportata de Jerry Sittser a fost naucitoare, coplesitoare. Faptul ca poate privi acum in urma la acel moment intunecat din viata lui ca la un "har ascuns" e marturia unei sperante uriase care e in stare sa reaprinda credinta stinsa a oricarui om.

-- PHILIP YANCEY, autor al mai multor carti premiate

Ii sunt profund recunoscator lui Jerry Sittser pentru ca a scris aceasta carte. Lectura ei a fost pentru mine o experienta spirituala emotionanta, una care mi-a influentat profund perspectiva asupra vietii si mortii.

-- RICH MOUW, presedinte al Fuller Seminary

Din tot ce am citit despre suferinta si pierdere, cartea de fata mi se pare cea mai profunda si plina de speranta.

-- BILL HYBELS, pastor principal Willow Creek Community Church

Cu un fin simt de analiza a tragediei si iertarii, a durerii si harului, a dreptatii si milei, Jerry Sittser ne poarta pasii din intunericul pierderii si durerii spre lumina harului.

-- MAX DEPREE, scriitor, Leadership Jazz

JERRY SITTSER este profesor de religie la Whitworth College. Este licentiat al Fuller Theological Seminary si a obtinut doctoratul in istorie la University of Chicago. Este autorul mai multor volume, printre care: "When God Doesn’t Answer Your Prayer" ["Cand Dumnezeu nu-ti raspunde la rugaciune"] si "The Will of God as a Way of Life" ["Voia lui Dumnezeu ca mod de viata"].

Reactii ale cititorilor

Tocmai am terminat de citit cartea dumneavoastra, "Har ascuns", si vreau sa stiti ca, de-a lungul ultimelor doua saptamani, am considerat-o un adevarat dar ceresc… Va rog sa ma credeti, lucrarea dumneavoastra inspirata ne ajuta pe mine si familia mea in procesul vindecarii. Trei dintre noi suntem activi profesional si fiti convins ca vom populariza cartea in cercul nostru. Multumiri pentru realismul, curajul si onestitatea de care ati dat dovada. Nu am cuvinte sa va multumesc indeajuns pentru faptul ca v-ati facut timp sa scrieti cartea. Paginile s-au indoit deja pe la colturi de-atata citit, sunt subliniate peste tot si, pe alocuri, patate de lacrimi.

Dorothy L. Lyons
Schuylkill, Pennsylvania
Pierderea suferita: fratele, supravietuitor al atacului de la World Trade Center, dar care s-a sinucis sase luni mai tarziu.

Doresc sa va multumesc pentru faptul ca v-ati asternut in scris experienta intr-o carte atat de convingatoare, sensibila si incurajatoare despre felul in care foloseste Dumnezeu suferinta in viata noastra a fiecaruia. Sunt consilier si deseori am vazut multa durere cauzata de pierdere si intrebari legate de implicarea lui Dumnezeu si a bunatatii Lui in framantarile noastre cele mai profunde. Ma bucur ca le pot oferi aceasta carte cu un subiet atat de bine dezbatut.

Nancy Scott
Eugene, Oregon

Tocmai am terminat de citit "Har ascuns". Am fost profund miscat. Am citit mult despre durere si pierdere. Cartea dumneavoastra mi-a ajuns la inima. Pentru mine e ceva neobisnuit. Va multumesc.

Steven E. Morrow
Bothell, Washington
Pierderea suferita: locul de munca si casnicia. Lucreaza voluntar in calitate de capelan in politie si, din aceasta postura, se confrunta cu multe situatii dureroase.

Ati avut de spus un cuvant greu in viata noastra si, astfel, ne-ati ajutat sa suportam mai usor pierderea. Pentru mine si sotul meu sunteti o voce autorizata. Ati devenit subiectul sedintelor mele de consiliere… Am alergat dupa soare, dar n-am gasit putere pana nu m-am intors si-am infruntat intunericul. Cartea dumneavoastra m-a adus pe o culme si m-a invatat sa supravietuiesc. M-ati ajutat sa vad cealalta fata a tragediei. Ati ajutat familia noastra sa faca fata pierderii, sa vada deasupra si dincolo de pierdere.

Pam Hickok
Cerritos, California
Pierderea suferita: fiul de nouasprezece ani care s-a sinucis.

Dupa moartea sotului meu citesc toate cartile despre "doliu" care-mi cad in mana, in incercarea de a naviga pe niste ape necunoscute. Am citit cateva carti excelente, dar nici una care sa acopere atat de bine subiectul cum o face cartea dumneavoastra. M-a facut sa rad si sa plang, sa aprob pe deplin cuvintele ei care mi-au mers direct la inima. Am petrecut luni de zile disecand cartea. Ba chiar mi-am dat osteneala de a copia in jurnalul personal pasaje intregi care mi-au vorbit direct, apoi am reflectat zile in sir la multe din gandurile pe care le-ati dezvoltat.

Darlene Hessler
Littlerock, California
Pierderea suferita: moartea sotului, dupa douazeci si trei de ani de casnicie.

Am citit de curand cartea dumneavoastra, "Har ascuns", care, pentru mine, s-a dovedit cea mai utila lectura (in afara de Scriptura) de la moartea sotului meu in urma cu doua luni. Ma regasesc din punct de vedere spiritual, mental si emotional in tot ce ati descris dumnneavoastra, si m-a ajutat enorm faptul ca "ati dat glas" acestor stari in numele meu -- ca mi-ati ordonat gandurile. Ceea ce ati spus despre rugaciune -- dorinta de a ne ruga, fara cuvinte inteligibile -- mi-a dat rabdarea sa astept si sa sper ca voi regasi intr-o buna zi intimitatea cu Dumnezeu.

Sharon J. Barrett, M. A.
Cedar Rapids, Iowa
Pierderea suferita: moartea sotului, bolnav de cancer.

Jerry, iti multumesc din suflet ca ai scris o carte atat de utila, o carte care incearca sa desluseasca sensul in suferinta lipsita de sens, in sufe-rinta de neinlaturat si neasteptata de care noi, si multi altii, am avut si/sau vom avea parte in viitorul necunoscut. Cartea ta aduce in prim plan speranta si posibilitatea vindecarii tuturor celor care au fost loviti de pierderea neprevazuta, neasteptata si cumplita a celor dragi, pe acest pamant trecator… Cartea ta a avut un impact hotarator asupra mea si m-a ajutat sa fac pasi semnificativi in procesul autoiertarii mele si al unui nou inceput pe drumul tamaduirii launtrice personale. Mai mult, mi-a dat o stare accentuata de bine sufletesc, care simt ca va dura pentru tot restul vietii mele.

Edward P. Johnson
Sun Valley, Idaho
Pierderea suferita: moartea sotiei intr-un accident de masina dupa patruzeci si opt de ani de casnicie.

Am avut un sentiment coplesitor de eliberare si intelegere citind cuvintele dumneavoastra. Cartea dumneavoastra este una din putinele carti crestine care recunoaste deschis si afirma experienta profund dureroasa a pierderii tragice, majore. Multi crestini nord-americani mai traiesc inca sub impresia ca un credincios nu are parte de pierderi majore si, cu siguranta, nu are de suportat efectele lor pe termen lung. Doar avem credinta, nu?! Iar acest fapt neaga orice zbucium sufletesc care ar pu-tea (dar nu s-ar cuveni) sa apara. Acesta e mesajul real pe care il transmit crestinii, cu sau fara cuvinte, iar rezultatul este izolarea sociala, pe langa efectele traumei pe care le ai de infruntat. Slava Domnului pentru acei cativa plini de intelepciune si intelegere care pot accepta si sprijini traversarea cuiva printr-o asemenea experienta! Slava Domnului pentru carti cum e aceasta, a dumneavostra, care spune adevarul si ofera mangaiere celor care au cea mai mare nevoie de asa ceva.

Sandy Budd
Calgary, Alberta
Pierderea suferita: un copil mort la nastere; moartea gemenilor nascuti prematur; pierderea sarcinii.

Am citit primele pagini pe nerasuflate. Dar, cu cat inaintam in lectura, citeam tot mai incet, incercand sa absorb toata intelepciunea ei capabila sa schimbe vieti, toate intamplarile pe care ni le-ati impartasit deschis, sincer… Imi simt sufletul si ochii plini de acest dar pe care ni l-ati facut cu atata generozitate si franchete… impartasindu-ne experienta de care ati avut parte si dorind, cred, ca procesul de transformare a vietii prin care ati trecut, si continuati sa treceti, sa-l cunoasca si altii. Cred ca asta inseamna dragoste.

Susan E. S. Porter
Redford, Michigan

Nu veti sti niciodata ce mult ati insemnat pentru mine, dumneavoastra, scrisorile si cartea dumneavostra, Har ascuns, in perioada cea mai grea si mai plina de confuzie din viata familiei noastre, care a urmat celei mai mari pierderi pe care am suferit-o. Dupa patruzeci de ani de lucrare crestina, am avut asteptarea nerealista a unei cresteri explozive a bisericii noastre… Ne-am simtit dezorientati, tradati si pe nedrept acuzati (dupa ce am fost alungati dintr-o biserica mare, in crestere, unde sotul meu era pastor principal). Am pierdut biserica si legaturile cu o comunitate de oameni pe care ii iubeam. Ati descris onest realitatea, ati adus adevarul in viata noastra. Ati vorbit pe limba noastra. Ne-ati insuflat speranta in confuzia care ne inconjura, putere de a visa, de a risca din nou, de a merge inainte. Va multumim ca v-ati pus sufletul pe masa si v-ati descris experienta dureroasa cu atata sinceritate.

Pete si Shirley Unrau
Abbotsford, Columbia Britanica

Cuprins

Prefata la editia extinsa
Prefata la prima editie
1. Inceputul si sfarsitul
2. A cui pierdere e mai grea?
3. Se lasa intunericul
4. Tipatul mut al durerii
5. Navigand pe marea neantului
6. Amputarea sinelui familiar
7. O intrerupere brusca a activitatii obisnuite
8. Spaima de hazard
9. De ce nu eu?
10. Iarta si tine minte
11. Absenta lui Dumnezeu
12. Viata are ultimul cuvant
13. O comunitate a celor zdrobiti de suferinta
14. Norul de martori
15. Mostenire intr-un cimitir
Epilog
Note
Intrebari pentru discutii

Prefata la editia extinsa

Au trecut aproape opt ani de la prima publicare a Harului ascuns. Pe la sfarsitul anului 2003, editorul meu de la Zondervan, Sandra Vander Zicht, m-a sunat pentru a ma informa ca editura dorea sa publice o noua editie a cartii, care s-a vandut intr-un ritm constant de la prima aparitie. Ea m-a rugat sa scriu o prefata la noua editie si un epilog. Tot ea mi-a sugerat sa includ cateva fragmente din numeroasele scrisori primite de la cititori, cu conditia ca semnatarii lor sa isi dea acordul pentru publicarea lor.
Inainte de a lua in considerare o noua editie extinsa a trebuit sa o revad pe cea veche, pe care n-o mai citisem din scoarta in scoarta de la aparitia ei in 1996. Si o facusem in mod intentionat. Dupa scrierea cartii am dorit—si poate chiar aveam nevoie—sa ma detasez de ea. Imi displacea profund ideea de a ma lasa dominat de carte sau de a face cariera pe seama experientei mele dureroase. Tanjeam dupa normalitate, desi am aflat foarte curand ca ceea ce defineam eu drept normalitate suferise o schimbare radicala.
Am simtit un tremur nervos cand am redeschis cartea, dupa atatia ani. Sarcina de-a o reciti mi se parea ceva chinuitor, de parca as fi fost pus in situatia de a vedea un film de groaza care imi provocase cosma-ruri in copilarie. Imi era teama sa retrezesc niste amintiri adormite de atata vreme. Recitirea cartii s-a dovedit insa a fi mult mai importanta decat m-as fi asteptat, si m-a ajutat sa vad ce drum lung am parcurs eu si copiii mei. Durerea si consternarea pe care le-am trait cand am scris cartea au lasat locul multumirii si recunostintei profunde.
Felul in care am ajuns, in primul rand, sa scriu cartea are o poveste aparte. La cativa ani dupa accident, prietenii m-au incurajat sa scriu o carte despre pierdere deoarece ei erau convinsi ca aveam obligatia mo-rala de a face din gandurile mele personale un bun public. Prima varianta n-a avut decat vreo optzeci de pagini, si continea ceva ce aducea mai mult cu niste abstractii teologice pe tema suferintei, totul foarte cerebral, dar aproape lipsit de nota personala. Prietenilor mei le-a placut destul de mult, dar au spus ca, in comparatie cu ceilalti cititori, ei aveau marele avantaj de a ma cunoaste pe mine si experienta mea indeaproape. Erau de parere ca si cititorii ar trebui sa stie cum s-au petrecut lucrurile. In definitiv, nimeni nu sufera o pierdere abstracta. Pierderea nu e un simplu concept; e o experienta pe care toti am vrea s-o evitam.
Multe s-au intamplat din 1996. In epilog fac o reactualizare a datelor existentei noastre. Cursul pe care l-a luat viata mea in ultimii opt ani nu face decat sa reafirme ceea am scris in prima editie. Chiar si dupa atatia ani, nu as schimba absolut nimic din carte. Ideile si convingerile mele au ramas, in linii mari, aceleasi. Ele mi-au fost de mult folos si m-au ajutat sa-mi cladesc viata pe o temelie trainica. Relatarea experientei noastre s-a dovedit in cele din urma salvatoare nu numai pentru mine si copii, ci si pentru multi altii care au citit-o. Prin urmare, dupa ce am recitit-o, am hotarat sa las neschimbata prima editie. Epilogul aduce cateva informatii suplimentare, fara insa a corecta sau schimba ceea ce am scris prima data.
Ca-ntotdeauna, sunt profund recunoscator prietenilor mei de la Zondervan. Sandra Vander Zicht a fost editorul primelor doua carti pe care le-am publicat la Zondervan, dupa aparitia volumului Har ascuns. Ann Spangler, care s-a ocupat de editarea cartii Har ascuns, este in prezent agentul meu. Toti s-au dovedit profesionisti de cea mai inalta clasa si extraordinari oameni de caracter. Ei au preschimbat dificila sarcina de a scrie intr-un lucru la indemana oricui, plin de sens, ba chiar amuzant. Ii datorez multumirile mele si lui Gabriel Schmidt, proaspat absolvent la Whitworth, care a rasfoit, a citit si a indosariat sutele de scrisori primite de-a lungul anilor de la cei care au citit prima editie. Atentia lui la detalii e uimitoare. Doresc, de asemenea, sa imi manifest gratitudinea fata de numerosii prieteni din Spokane si din toata tara. E minunat sa am si azi acelasi cerc de prieteni pe care l-am avut si in 1991, cand totul a luat o intorsatura neasteptata in viata mea. Am dedicat prima editie surorii si cumnatului meu, Diana si Jack, care au fost—si continua sa fie—prietenii mei cei mai dragi.
Simt ca nu sunt vrednic sa cunosc asemenea oameni. Acum opt ani ma chinuiam sa cresc trei copii traumatizati care suferisera o lovitura pe care nici un copil n-ar trebui s-o primeasca. Stiam ca toata viata lor urma sa depinda in mod fundamental de felul in care aveam sa ma comport eu, in calitate de parinte, dupa accident. Ei erau marele meu "proiect". Asa cum s-a dovedit in timp, ei au fost si salvarea mea, desi atunci n-am stiut-o. In prezent, Catherine si David sunt studenti la colegiu; John e la liceu. Toti trei sunt deosebiti—inteligenti, talentati, seriosi si deosebit de credinciosi. Ma uit la ei si ma minunez. Cuvintele nu vor putea spune niciodata ce inseamna ei pentru mine. Oricat de ciudat ar suna, imi doresc ca toti oameni sa treaca prin ce-am trecut eu, evident, cu exceptia suferintei chinuitoare. Mi-as dori atat de mult ca si ceilalti trei membri ai familiei sa fie aici, sa se bucure alaturi de noi.

Prefata la prima editie

Cartea trateaza problema pierderii tragice, majore, si transformarile pe care le poate aduce aceasta in viata noastra. Ceea ce am scris se bazeaza pe experienta mea, dar nu se refera exclusiv la ea. Cartea se aseamana cu o pictura care a devenit mai mult decat peisajul care a inspirat-o. O data ce am inceput sa ma gandesc la pierderea mea, m-am trezit explorand un univers de intelesuri care se deschidea inaintea ochilor mei. Am inceput sa pun intrebari si, in cele din urma, sa aflu raspunsuri care s-au dovedit satisfacatoare si tulburatoare totodata.
Reflectand la pierderea mea, pe care o voi prezenta pe scurt, am aflat ca, desi complet unica (asa cum sunt toate pierderile), ea este manifestarea unei experiente universale. Mai devreme sau mai tarziu, toti oamenii vor suferi pierderi, in mai mica sau mai mare masura, pe plan personal sau public. Pierderea e parte a vietii normale, in egala masura cu nasterea, caci, pe cat de sigur e ca venim pe-acest pamant, pe-atat de sigur e ca vom suferi pierderi inainte de a-l parasi. Prin urmare, nu experienta pierderii devine momentul definitoriu al existentei noastre, aceasta fiind tot de inevitabila ca moartea, cea din urma pierdere care ne asteapta pe toti. Ceea ce conteaza in ultima instanta e reactia noastra, a fiecaruia, atunci cand ne confruntam cu pierderea. Aceasta reactie va determina in mare masura calitatea, directia si impactul pe care il va avea viata noastra.
Cartea de fata nu are menirea de a-l ajuta pe cititor sa depaseasca sau sa treaca prin experienta pierderii majore, intrucat eu consider ca "refacerea" in urma unei asemenea tragedii e o asteptare lipsita de realism si chiar daunatoare, daca prin refacere intelegem o intoarcere la felul de a trai si a gandi pe care l-am avut inainte de pierdere. Dimpotriva, cartea isi propune sa arate cum putem trai si creste in urma pierderii, facand din aceasta parte integranta a existentei noastre. Tocmai de aceea voi sublinia importanta reactiei noastre. Reactia implica alegerile noastre, harul pe care il primim si, in cele din urma, transformarea de care avem parte prin pierdere. Scopul meu nu e acela de a oferi solutii rapide, nedureroase, ci de a arata cum putem inainta pe drumul maturizarii, al unui proces ce se intinde de-a lungul unei vieti intregi.
Pierderea e ca o boala terminala. In afara unei amanari vremelnice, nu putem face nimic pentru a ne scuti de suferinta care vine o data cu ea. Exista insa o boala pe care o putem vindeca—boala sufletului nostru. Cand e vorba de probleme sufletesti, nu e cazul sa tratez simpto-mele, ci sa vindec boala. Daca infruntam pierderea deschis si reactionam cu intelepciune, vom deveni efectiv oameni mai sanatosi chiar daca ne apropiem tot mai mult de moartea fizica. Vom descoperi ca sufletele noastre sunt vindecate, caci ele se pot tamadui doar prin suferinta.
Dupa discutii indelungate, prietenii m-au convins sa scriu aceasta carte. N-am avut dispozitia de a scrie nimic dupa pierderea suferita, desi am tinut, din considerente personale, un jurnal in care mi-am consemnat experienta si urmarile ei. Ma cutremuram numai la gandul de a-mi impartasi public experienta. Prietenii mi-au sugerat insa ca aici nu era vorba de experienta propriu-zisa. Pentru ei aveau o mare valoare reflectiile mele asupra experientei, intrucat aveau convingerea ca ele treceau dincolo de ea, promitand sa le fie de ajutor si altora. Evident, opiniile lor m-au convins in cele din urma.
Desi am facut loc in aceste pagini catorva crampeie din cele traite de mine, am decis sa scriu o carte despre experienta universala a pierderii si mai putin despre experienta mea personala. Am dorit sa-mi limitez relatarea pentru a-mi proteja viata privata. Totodata m-am ferit sa atrag prea mult atentia asupra experientei mele personale pentru a nu neglija studierea aspectelor universale ale tuturor experientelor umane care implica pierderea. In plus, nu sunt sigur ca se poate comunica deplin natura profund rascolitoare a suferintei cuiva. Unele experiente sunt atat de crunte incat sfideaza orice descriere.
Totusi, ma simt obligat sa spun de la bun inceput, desi imi simt vorbele mult prea sarace, ca intamplarile pe care le-am trait m-au adus intr-un punct-limita. M-am pomenit fata-n fata cu latura cea mai intunecata a vietii si cu nevolnicia propriei mele naturi umane. La cat de vulnerabil ma simt mai tot timpul, mi-ar fi greu sa ma autointitulez un mare invingator. Iar daca dau impresia unui erou, a unui om perfect, puternic, cu siguranta impresia e una falsa. Experienta mea mi-a confirmat cat de greu este sa infrunti pierderea si cat de mult iti ia sa o depasesti. Ea mi-a reamintit totodata cat de frumoasa si plina de sens poate fi viata, mai ales in suferinta.
Scrierea acestei carti s-a dovedit importanta, fara a avea insa si functia unui catharsis. Nu a amplificat trauma, dar nici nu a contribuit la vindecarea ei. Ceea ce m-a ajutat a fost jurnalul pe care l-am tinut de-a lungul ultimilor trei ani. Ma simt imbogatit recitind acele note despre urmarile experientei mele, despre schimbarile pe care le-a produs in mine. Cartea de fata e produsul acelei perioade de reflectie. E rezultatul fericit al unei experiente triste.
Chiar si asa, cartea nu mi-a atenuat senzatia de consternare si nici durerea. Faptul ca ea se dovedeste utila altora nu justifica pierderea si nici nu explica tragedia. Suferinta mea imi pare la fel de lipsita de noima si de oribila si azi ca in ziua cand s-a produs. Binele rezultat din pierderea aceea nu anuleaza grozavia ei si nu justifica raul facut. Nimic n-o poate face.
Sunt multi cei care au contribuit in mod semnificativ la publicarea acestei carti. Scurtele mentiuni pe care le fac pentru a-mi arata respectul fata de ei sunt ca niste aplauze la sfarsitul unei reprezentatii stralucite a unei opere de Mozart. Cuvintele mele de apreciere nu reusesc sa redea decat in chip palid deosebitele servicii pe care mi le-au adus cei citati. Printre ei sunt prieteni dragi care au facut mult mai mult decat faptul ca au citit fragmente ample din manuscris sau diferitele lui variante. Ei s-au investit cu tot ce au avut in viata mea. Nu numai ceea ce am scris, dar si ceea ce sunt reprezinta un produs al dragostei si grijii lor. Le multumesc si le sunt foarte recunoscator pentru aportul pe care l-au avut in viata mea. De-a lungul ultimilor trei ani mi-au parvenit multe relatari legate de pierderi, dar am hotarat sa redau doar cateva dintre ele. Le sunt recunoscator Leannei, lui Steve, Joannei, lui Andy si Mary, lui Jeff, pentru faptul ca au dorit sa-mi impartaseasca experientele lor de viata si mi-au dat permisiunea de a le folosi in cartea mea. Curajul, tenacitatea si intelepciunea lor m-au ajutat mai mult decat pot spune in cuvinte.
Linda Lawrence Hunt, Steve si Kathy Pederson, Forrest Baird si Martin E. Marty au avut un rol deosebit prin faptul ca m-au incurajat sa scriu aceasta carte. Dale si Kathy Bruner, Terry si Suzette McGonigal, Judy Palpant si Dave Bast au contribuit la carte din perspectiva teologica. Rachel Johnson, Glena Shubart si Janelle Thayer, terapeuti profesionisti, au contribuit la conturarea manuscrisului cu experienta lor in psihologie, in vreme ce Leonard Oakland, Howard si Pat Stien au cizelat proiectul prin prisma sensibilitatii lor literare. Terry Mitchell s-a intrecut pe sine in munca de editare a manuscrisului chiar inainte ca acesta sa ajunga in mainile editorilor de la Zondervan. O data inceputa colaborarea cu cei de la Zondervan, Ann Spangler, editor principal la departamentul achizitii, a manifestat sensibilitate atat fata de autor cat si fata de cartea acestuia. Verlyn D. Verbrugge, editor principal, a intervenit cu tusa finala acolo unde s-a dovedit necesar.
Ron si Julie Pyle, Todd si Monica Holdridge, Dale Soden, Steve si Richelle Mills, toti, prieteni apropiati, au ajutat la conturarea ideilor cartii pe parcursul numeroaselor noastre discutii. Soacra mea, Minnie Dethmers, cumnata mea, Judy Koerselman, si alti membri ai familiei din partea sotiei mele au devenit parteneri de la distanta in procesul care ne-a obligat sa invatam sa traim in imprejurari nedorite de nici unul dintre noi. Tatal meu, Gerald, ne-a sunat si ne-a scris mereu, desi locuieste la mare distanta. Cei trei copii ai mei, Catherine, David si John, nu au citit niciodata manuscrisul, dar au jucat un rol esential prin faptul ca au conferit un plus de vitalitate existentei mele exact cand aveam cea mai mare nevoie de asa ceva. Pentru o vreme, cred ca ei m-au tinut in viata; tot ei ma ajuta acum sa merg mai departe.
Nimeni nu m-a sprijinit mai mult si nu m-a impulsionat sa scriu cartea asa cum au facut-o sora mea, Diane, si cumnatul meu, Jack, care au petrecut sute de ore stand de vorba cu mine despre majoritatea ideilor cuprinse in carte, au citit toate variantele manuscrisului si au investit atat de mult din fiinta lor in mine si in copiii mei. E un lucru minunat si atat de rar intalnit ca membrii unei familii sa fie si prietenii cei mai buni. Ei, bine, cu Diane si Jack am trait aceasta experienta. Lor le dedic aceasta carte, o data cu recunostinta si afectiunea mea.
Vezi mai mult

Informatii suplimentare

Informatii suplimentare

Cod 21537
Autor Jerry Sittser
Editura Kerigma
Nr. pagini 189
Dimensiuni 14 x 20,5 cm
Anul publicarii Nu
Seria Nu
Volum Nu
Colectie Nu
Editia Nu
Coperta Nu
Legare Nu
Limba Nu
ISBN Nu

Comentarii

Comentarii (6)

RecomandComentariu de Un cititor
Evaluare
Situatiile de acest fel sunt uneori neprevazute, dar punctul de vedere al autorului este lamuritor. (Postat pe 23.12.2021)
Foarte utilaComentariu de Bianca
Evaluare
Mi s-a părut o carte foarte utilă pentru persoanele care au experimentat pierderi dar nu numai pentru acestea. Oricine are de învățat citind această carte! (Postat pe 16.11.2020)
INCANTATOAREComentariu de CARMEN
Evaluare
o carte exceptionala... (Postat pe 25.11.2019)
Comentariu de Vasiloni Ionel
Evaluare
Da o carte buna,dar sa nu uitam de Biblie sa citim si sa o recitim (Postat pe 05.04.2014)
Comentariu de Mihai Florin
Evaluare
O carte excelenta.. autorul reuseste sa descrie aspecte reale ale vietzii noastre intr-un mod profund si clar. Imi place cartea.., merita citita! ;) (Postat pe 27.05.2010)
Comentariu de henuca.ro
Evaluare
Foarte buna carte! Periodic o recitesc si mereu descopar aspecte adanci, insa echilibrate si de bun simt vis a vis de aspectul suferintei, a pierderii in general... Merita citita si-i bine s-o ai in biblioteca. TOTI suferim pierderi... (Postat pe 31.03.2008)

Scrie propriul tau comentariu.

Numai utilizatorii inregistrati pot evalua si scrie comentarii. Pentru a evalua si comenta, te rugam sa te autentifici sau sa-ti creezi cont.