Mijloacele esențiale ale harului

Mijloacele esențiale ale harului este o carte care ne arată căile prin care Dumnezeu a hotărât să ne sfințească. Avem nevoie disperata de oameni evlavioși care să poată fi folosiți de Dumnezeu în această vreme. De ce nu apar?
Fără îndoială, unul din motivele principale este că noi neglijăm aceste mijloace pe care ni le-a dat Dumnezeu: citirea Cuvântului, rugăciunea, pocăința, mărturisirea, adunarea locală și folosim invențiile noastre: ascultarea radioului „creștin”, a predicatorilor de pe internet, socializarea, participarea la programe bisericești, dar acestea nu vor produce niciodată sfinți! Să ne întoarcem la vechile cărări!

Prea adesea, creștinii așteaptă o anumită revărsare neobișnuită a Duhului pentru a îndrepta toate greșelile lor spirituale. Cu toate că o asemenea trezire este posibilă, totuși nu aceasta este calea obișnuită a lui Dumnezeu de a crește biserica Lui. În Mijloacele esențiale ale harului, Paul Washer prezintă trei daruri proeminente pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru creșterea în evlavie: Scriptura, rugăciunea și participarea în viața și slujirea bisericii locale. Dorința noastră pentru neobișnuit nu trebuie să ne determine niciodată să neglijăm obișnuitul. Din contră, haideți să ne dedicăm practicării acestor mijloace obișnuite ale harului în dependență de Duhul pentru a fi neobișnuit de folositori și asemănători cu Hristos.

Cuprins

1. Mijloacele harului
2. Scriptura
3. Rugăciunea
4. Pocăința și mărturisirea
5. Biserica
6. În apărarea simplității

Fragment sugestiv

Trăim într-o vreme în care se pare că toți cei din biserică așteaptă ceva extraordinar ‒ o mișcare a Duhului care să ne corecteze toate maladiile spirituale într-o clipită, cu foarte puțin efort sau cost din partea noastră. Chiar dacă o astfel de trezire extraordinară este posibilă și ar trebui dorită, așa ceva nu este mijlocul obișnuit pe care Dumnezeu îl folosește pentru a-Și crește biserica. Dorința noastră după extraordinar nu ar trebui să ne determine vreodată să neglijăm mijloacele obișnuite pe care Dumnezeu ni le-a dăruit pentru creștere. De fapt, în iconomia lui Dumnezeu, de regulă, El nu săvârșește extraordinarul până când poporul Său nu a epuizat mijloacele obișnuite pe care El le-a pregătit.
Odată ce am afirmat cele de mai sus, e foarte improbabil ca biserica contemporană sau creștinul individual să fi epuizat mijloacele obișnuite ale harului ‒ să fi înțeles tot ce are de spus Scriptura, să fi epuizat toate făgăduințele lui Dumnezeu în rugăciune, iar intimitatea noastră cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt să nu mai aibă loc de crescut, sau să fi cules toate beneficiile ce pot fi dobândite din părtășia bisericii locale. Oare nu mai degrabă am fost superficiali, sau cel puțin neglijenți, ba chiar leneși, în ce privește aceste mijloace esențiale ale harului? Trebuie să avem grijă să nu disprețuim ziua începuturilor slabe (Zah. 4:10). De fapt, Isus a spus: „Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura; și vi se va da și mai mult” (Marcu 4:24). Și iarăși: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari” (Luca 16:10). Credinciosul care neglijează obișnuitul rareori va fi martor la ceva extraordinar!

În timpul ispitirii Sale în pustie, Isus a declarat caracterul absolut esențial al Scripturii în viața credinciosului atunci când a afirmat: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (Mat. 4:4). Vedem aici că, dacă vrem hrană spirituală, trebuie să ne hrănim din Cuvânt cu cea mai mare sârguință, exact așa cum ne alimentăm cu hrană fizică în fiecare zi. Biblia este o carte insuflată, dar nu este o carte magică. Cuvintele și adevărurile ei nu vor zbura pur și simplu de pe paginile ei în inima și mintea posesorului ei. Pentru a dobândi un beneficiu din Scripturi, noi trebuie să le studiem și trebuie s-o facem cu sârguință. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Tim. 2:15). Și iarăși, „până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura...Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți” (1 Tim. 4:13-15).

Fie că ești proaspăt convertit la credința creștină, fie că ești un sfânt de mulți ani, cel mai mare mijloc de a crește în cunoașterea lui Dumnezeu este citirea simplă a Scripturii de la Geneza la Apocalipsa din nou și din nou, ca o disciplină zilnică de viață. Ca slujitor ordinat, studiez Biblia mai multe ore pe zi, și cu toate acestea, am descoperit că nimic nu înlocuiește citirea simplă, zilnică a Scripturii. De aceea, vă recomand ceea ce pentru mine s-a dovedit a fi cel mai mare beneficiu. Puneți deoparte un timp în fiecare zi în care doar să citiți Scriptura. Nu vă grăbiți și nu vă neliniștiți din cauza unui ritm prea lent. Unele pasaje din Scriptură permit o lectură mai rapidă decât altele. În unele zile, poate că veți citi între trei și cinci capitole. În alte zile, poate că veți citi doar unul. Scopul este să vă delectați în Scripturi, să creșteți în cunoașterea lui Dumnezeu și să fiți schimbați de această cunoaștere.

Pe măsură ce citiți Scriptura, fără îndoială că veți descoperi multe texte cheie sau texte de bază despre marile adevăruri teologice, dar și alte pasaje care vor avea o semnificație specială pentru nevoia și circumstanțele voastre personale prezente. Acestea ar trebui reținute. Chiar dacă există multe metode folosite pentru memorarea Scripturii, toate au singur numitor comun ‒ perseverența și munca din greu! Credem deseori că alți creștini excelează în anumite discipline doar din cauza darurilor, talentelor sau personalitățile lor; excelează fiindcă lor le este mai ușor decât ne este nouă. Însă, în cea mai mare parte a cazurilor, am descoperit că lucrul acesta este fals. Deși poate că unii au o minte mai ageră decât alții când e vorba de memorarea Scripturii, ei excelează deoarece au descoperit marele beneficiu de a interioriza Scriptura și sunt dispuși să depună această muncă. Psalmistul spune că „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Ps. 119:11). Inversul este: „Nu strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să păcătuiesc împotriva Ta.”