Zvonurile unei alte lumi

Philip Yancey este convins că pierdem din vedere supranaturalul ascuns în viața de zi cu zi.

Prin urmare în cartea de față își propune să investigheze de ce a ales Dumnezeu să creeze lumea și care este menirea omului. Trăim înconjurați de indicii, de parcă am înota într-o mare de cioburi de vitralii împrăștiate peste tot de forța unei bombe, și numai având o fotografie a originalului ori o bună aducere aminte a felului cum arăta înainte ne putem apuca să punem cap la cap fărâmele, să le așezăm într-o formă care să dea sens lumii în care trăim.

Naturalul și supranaturalul nu sunt două lumi diferite, ci două ipostaze ale aceleași realități. Autorul ne invită să ciulim urechea la „zvonurilor unei alte lumi” și să punem în relație ceea ce se vede cu ceea ce nu se vede, promițându-ne că vom obține în schimb o viață superbă, plină de semnificație, de fericirea libertății și de credință.

Cuprins

Un cuvânt din partea autorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  9

Partea I
1. Viața pe de o parte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  13
2. Zvonuri  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3. Vigilenți . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4. Dumnezeu iubește adverbele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  67
5. Proiectul originar al sexualității  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  82

Partea a II-a
6. Dezordini  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7. Un cuvânt trecut sub tăcere  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
8. Viața cea bună  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  141
9. Darul vinovăției . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  156

Partea a III-a
10. Temeiul credinței . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  179
11. Pământul contează  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  198
12. Ochii credinței  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  212
13. A ști să dai viață existenței lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . 230
14. O perspectivă stereoscopică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
Mulțumiri  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Note. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276

Un cuvânt din partea autorului

Oare ce ne lipseşte pe pământ?

Am scris această carte cu gândul la locuitorii „zonelor de fron-
tieră ale credinței”, formulă pe care aveam să o întâlnesc mai
întâi la scriitorul Mark Buchanan. În regiunile de conflict, cum
ar fi Peninsula Coreeană, armatele inamice își patrulează pro-
priile frontiere lăsând între ele un teritoriu disputat cu rolul de
zonă-tampon. O dată nimerit pe această fâșie intermediară, te
descoperi într-o „țară a nimănui”, independentă de ambele părți.
Numeroși oameni populează, în ce privește credința, zone de
frontieră. Unii se feresc să aibă în vreun fel de a face cu biserica
și cu creștinii, însă rătăcesc pe mai departe într-o asemenea zonă
de frontieră întrucât nu pot înlătura sentimentul cum că trebuie
să existe, dincolo de ei, o anume realitate spirituală. Revelația
unei clipe de frumusețe ori o oarecare stare de neîmplinire pot
tot atât de bine să le trezească în conștiință înțelegerea faptului
că există ceva cu necesitate dincolo de rutina cotidiană a vieții –
ce anume, însă? Împrejurări majore – reorientarea profesională,
nașterea unui copil, moartea unui om drag – ridică întrebări la
care nu se poate răspunde cu ușurință. Există un Dumnezeu?
Există viață după moarte? Este credința religioasă doar o biată
cârjă sau reprezintă ea calea spre autenticitate?
Întâlnesc, totodată, creștini cărora le-ar veni greu să aducă
argumente în sprijinul propriei lor credințe. Poate că au dobân-
dit-o ca parte a educației de acasă sau poate că găsesc, pur
și simplu, reconfortant să viziteze biserica la sfârșit de săptămână.
Dacă li s-ar cere, pe de altă parte, să-și explice credința în fața
unui musulman ori a unui ateu, n-ar mai ști ce să spună.
Care ar fi, în schimb, argumentele mele? Iată întrebarea de
sorginte a acestei cărți. Carte, pe care am scris-o nu atât pentru
a căuta să conving pe altcineva de adevărul spuselor mele, cât
pentru ca, dând astfel expresie unor gânduri, să mă lămuresc pe
mine însumi în privința propriei mele credințe. Mai capătă cre-
dința religioasă un înțeles într-o lume a telescopului Hubble
și a Internetului? Avem toate datele pentru a circumscrie fundamen-
tele vieții sau ne lipsește vreun amănunt esențial?
În ce mă privește, marea linie despărțitoare dintre credință
și necredință se reduce la o întrebare cât se poate de simplă: este
lumea vizibilă din jurul nostru ultima realitate? Cei care nu sunt
încă siguri că dețin răspunsul la această întrebare – percepând-o
fie din perspectiva credinței, fie din cea a necredinței – sunt locu-
itorii zonelor de frontieră. Problema pe care și-o pun aceștia este
dacă nu cumva credința într-o lume nevăzută reprezintă rodul
unei gândiri iluzorii. Ne amăgește oare credința să vedem o
lume care nu există ori ne dezvăluie existența unei lumi care, în
lipsa credinței, nu poate fi văzută?
„Am dat expresie acestor gânduri”, așternând pe hârtie cuvin-
tele din care s-a născut această carte. Am început cu lumea vizibilă,
înconjurătoare, cea în care locuim cu toții. Ce zvonuri ale unei alte
lumi ne-ar putea ea face auzite? De aici pornind, m-am oprit asu-
pra aparentelor contradicții care o macină. Dacă aceasta este lumea
lui Dumnezeu, atunci de ce pare străină de El? Din ce pricină au
ajuns lucrurile pe această planetă să o ia razna? În sfârșit, m-am
străduit să înțeleg modul în care devine posibil ca două asemenea
lumi – una vizibilă și cealaltă invizibilă, una naturală
și cealaltă supranaturală – să interacționeze, exercitându-și influența asupra
vieții noastre de zi cu zi. Reprezintă calea creștină o modalitate ide-
ală de a ne trăi viața pe pământ sau o traiectorie înspre veșnicie?
Îmi mărturisesc, la rândul meu, suspiciunile pe care, în calitate
de creștin, le nutresc uneori ros, de îndoieli fiind, ori traversând
perioadele de „recuperare” în urma vreunei experiențe biseri-
cești dezamăgitoare. Am dat seama cu privire la aceste experi-
ențe pe parcursul altor cărți, așa încât am hotărât să nu-mi mai
dezgrop trecutul și în lucrarea de față. Sunt pe deplin conștient
de toate motivele pentru care n-ar trebui să cred. Prin urmare, de
ce totuși cred? Să vedem.