Valoarea timpului și importanța răscumpărării acestuia

Un mesaj din Efeseni 5:16 „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.”

Fragment sugestiv

Când Dumnezeu v-a creat și v-a dat suflete înțelepte, El le-a făcut să trăiască veșnic. El v-a dat timp aici pentru a vă pregăti pentru eternitate, iar veșnicia voastră viitoare depinde de valorificarea timpului.

Această doctrină osândește pe cei ce își petrec timpul numai în preocupări lumești, neglijându-și sufletele lor. Asemenea oameni își pierd timpul, chiar dacă sunt așa de harnici în treburile lor de pe pământ; și chiar dacă poate că sunt atenți să nu lase timpul să treacă fără să le aducă vreun profit pământesc într-un fel sau altul. Cei care își valorifică timpul doar pentru beneficiile din viața aceasta, îl pierd; fiindcă timpul nu a fost dat pentru perioada cât ține el, ci pentru veșnicia care îl succede. Așadar, cei care își petrec timpul frământându-se și muncind doar pentru lumea aceasta, gândindu-se la ce vor mânca sau la ce vor bea sau cu ce se vor îmbrăca; făcându-și planuri cum să adune comori pe pământ, cum să se îmbogățească, cum să ajungă mari în lumea aceasta sau cum să trăiască în circumstanțe plăcute și confortabile aici pe pământ, care își preocupă mințile și își folosesc puterea doar cu aceste lucruri și a căror flux de afecțiuni sunt îndreptate înspre astfel de lucruri - aceștia își pierd timpul prețios.

Dacă am trăit cincizeci, șaizeci sau șaptezeci de ani și nu am valorificat timpul acesta, acum nu mai putem face nimic; a plecat de la noi pentru veșnicie. Tot ceea ce putem face este să valorificăm puținul care ne mai rămâne. Cu adevărat, dacă un om nu și-a valorificat decât câteva clipe din toată viața sa, tot restul timpului care a trecut este pierdut și doar acele puține clipe care îi mai rămân pot să fie ale lui; iar dacă tot timpul trecut este pierdut, acesta este irecuperabil. Eternitatea depinde de valorificarea timpului. Dar odată ce timpul vieții se scurge, când vine moartea, nu mai avem de-a face cu timpul; nu există nicio posibilitate de a-l recupera și niciun alt spațiu în care să ne pregătim pentru eternitate. Dacă un om și-ar pierde tot ceea ce are aici pe pământ și ar ajunge un om ruinat, este posibil ca el să recâștige totul înapoi. Poate la fel de bine să facă din nou avere. Însă când timpul vieții s-a scurs, este imposibil să căpătăm vreodată o altă măsură de timp ca aceea care a trecut. Toate oportunitățile de a obține o bunăstare veșnică s-au dus complet și pentru totdeauna.

Uneori asemenea observații au un alt efect și anume, să descurajeze oamenii și să îi facă să creadă că, deoarece au pierdut așa de mult timp, nu se mai merită să încerce să mai facă ceva acum. Diavolul își bate joc de ei, pentru că atunci când sunt tineri le spune că este suficient timp după, că nu trebuie să se grăbească, că este mai bine să caute mântuirea mai târziu; și ei îl cred. După aceea, când tinerețea lor a trecut, el le spune că acum au pierdut atât de mult și încă cel mai bun timp, încât nu se mai merită să încerce să mai facă ceva; iar ei îl cred și de data aceasta. Prin urmare, niciun timp nu este potrivit pentru ei. Perioada tinereții nu este un timp bun, pentru că aceasta este mai potrivită pentru petreceri și plăceri și va fi suficient timp după; iar după aceea nu este un timp bun, fiindcă cea mai bună parte a timpului a trecut deja. Astfel le sunt sucite mințile oamenilor și sunt ruinați.

Trebuie să valorificați la maxim fiecare talent, beneficiu și oportunitate, atât cât mai ține timpul, căci în curând se va spune despre voi, potrivit cu jurământul îngerului din Apocalipsa 10:5, 6: „Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă.”.