Traian Dorz la capat de calatorie

Editie revazuta la centenarul poetului

Continuam sa credem ca va veni o vreme cand fratele Traian Dorz va fi restituit culturii si spiritualitatii romanesti, dupa cuviinta si pretuit la justa valoare. Abia atunci cartea de fata va deveni relevanta si pentru publicu! larg cititor.

-- Autorul

Cuvant la editia a doua

Slava lui Dumnezeu ca apare o noua editie a cartii "Traian Dorz, la capat de calatorie". Se impunea o a doua editare intrucat au trecut mai bine de 10 ani de la prima aparitie, iar stocul s-a epuizat de mult. De asemenea, amintirea fratelui Traian, inca vie in multe inimi, reclama o noua aparitie.
Editia aceasta este una revazuta si completata pe alocuri. Fiind prima carte pe care am scris-o, ea denota, desigur, si unele stangacii, unele aglomerari. Insa foarte putin si destul de rar am umblat la text, dorind sa pastrez cartea in forma ei primara. Drumul cartii catre inimile cititorilor a fost unul relativ usor. Aceasta deoarece tema era incitanta, iar personajul, fabulos. Totusi, abordarea a fost timida, de incepator, fara pretentii si poate acesta a fost secretul reusitei.
Am fost obligat sa scriu cartea aceasta. Daca Dumnezeu mi-a inlesnit darul de a fi langa fratele Traian in ultimii ani si chiar in ultimele zile si clipe de viata, trebuia sa consemnez ce s-a intamplat atunci. Iar acum, dupa mai bine de 20 de ani, cand uitarea si apatia lasa loc la comentarii felurite, cele scrise pot fi un obstacol major contra mistificarilor de orice fel si, totodata, o fereastra spre un trecut mult drag noua si o facilitate de a retrai unele din clipele de atunci.
Au trecut, asadar, mai bine de 20 de ani de la plecarea fratelui Traian. In acest timp Oastea s-a asezat, ca de la sine, pe doua paliere, pe doi poli oarecum separati, dar nu contrari. Unul mai flexibil si mai duhovnicesc, altul mai rigid si mai religios. Unul format mai ales din mostenitorii spirituali ai fratelui Traian, din mostenitorii testamentari, din oamenii duhovnicesti ai Lucrarii. lar celalalt, indeosebi din mostenitorii familiali, din oamenii religiosi, din noii veniti sau reveniti in Oaste. Si mai sunt, desigur, multi frati buni situati, aleatoriu, de o parte sau de alta.
Fragmentarea aceasta a adus mult rau Lucrarii Oastei, cum a facut si cea din 1935. Insa divizarea de atunci, in final, a salvat Oastea.
Ne rugam ca si cea de acum sa aduca, pana la urma, tainicul folos. Dumnezeu poate intoarce lucrurile spre bine.
Cartea de fata nu-si propune, nici in aceasta a doua editie, sa abordeze si situatia Oastei Domnului din anii care au urmat plecarii fratelui Traian. Ramanem consecventi primei editii, referindu-ne exclusiv la anii frumosi, cei din urma, pe care fratele i-a petrecut printre noi, si continuam sa credem ca va veni totusi o vreme in care fratele Traian va fi cunoscut la scara larga si pretuit la valoarea reala. Acum parca-i o lege a tacerii in jurul persoanei sale. Dar va disparea cu timpul si aceasta. lar cand opera va fi larg raspandita, intuim ca lumea se va interesa si de autor.
Abia de atunci cartea de fata isi va implini deplin rostul de a pastra spre neuitare crampeie de adevar, de comuniune si slujire duhovniceasca, practicate intr-o lume discordanta si ostila, de o fratietate aleasa, superior dominata de omul lui Dumnezeu, poetul si fratele nostru, inegalabilul Traian Dorz!

-- Autorul

CUPRINS

Cuvant la editia a doua
Cuvant inainte
Cap. 1. Ultima parcela
Cap. 2. Sfarsitul anului 1988
Cap. 3. Incepe anul de pe urma
Cap. 4. O privire in urma
Cap. 5. Ultimul februarie
Cap. 6. Evenimentele se grabesc
Cap. 7. Incheierea misiunii
Cap. 8. "Sa ne filmeze ingerii"
Cap. 9. La Timisoara - pe patul suferinfei
Cap. 10. Ultimul praznic de Rusalii
Cap. 11. Plecarea in vesnicie
Cap. 12. Funeraliile
Cuvant la incheiere
Consideratii privind opera
Date cronologice
Mi-e-asa de dor