Timp fara istorie

Sub semnul sensibilitatii

Poezia Eugeniei Miulescu respira sentimente si religiozitate. Iubirea ei pentru Cuvantul sacru are radacini adanci, vizibile chiar in volumul de debut si nu a fost dezmintita de urmatoarele aparitii editoriale. In "Cantec inainte de cina", volum remarcabil, perceput ca atare si de cititori si de critica de specialitate – si care a avut girul marelui iubitor de poezie si carte, Mircea Ciobanu – nu numai textul ei ci si intregul context vibrau de sensibilitate, de iubire purificatoare si de trairi inspirate de cartile sacre.

Absolventa de filologie, pentru poeta Eugenia Miulescu, in mod firesc, lectia marilor clasici este carte de capatai, iar de la moderni este preluata doar bucuria pentru noutatea expresiei. Dezinvolta, fara trac, dar emotionata, poezia ei este, uneori, vie si duioasa ca un vers din "Cantarea Cantarilor", alteori aspra ca o jelanie a lui Ieremia.

Avem in fata o culegere de poeme pentru urechea crestinului si pentru ochiul estetului.

—Florin Laiu