Suferința lui Dumnezeu

Tereza de Calcutta spunea: „O inimă bucuroasă este rezultatul normal al unei inimi care arde de iubire”. De asemenea, sculptorul român Constantin Brâncuși afirma cu multă convingere și fără resentimente următoarele: „În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie pe care o poți culege de oriunde și oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei copilării în viață”.

La aceeași bucurie ne îndeamnă și François Varillon la începutul lucrării sale, pe care o prezentăm acum cititorilor noştri, Suferinţa lui Dumnezeu. Cartea apare în limba română graţie traducerii realizate de dl. Andrei Adam-Motyka, după originalul francez, La souffrance de Dieu (Paris 1975).

Poate părea paradoxal acest îndemn la bucurie dacă avem în vedere titlul lucrării. Autorul însă, înainte de a da un alt răspuns cititorilor, în cele cinci părţi ale lucrării, la întrebările: „Este posibil ca Dumnezeu să sufere? Se poate concepe că nu suferă doloc?”, dorește ca în mintea şi în inima cititorilor săi să se imprime, ca afirmație fără reticențe, acest concept de „bucurie”: bucuria veșnică a lui Dumnezeu, bucuria sperată de oameni. Acest cuvânt, în opinia autorului, este esențial pentru credința noastră.

De-a lungul istoriei, paradoxul unui Dumnezeu umil li s-a părut multora violent. Dar un Dumnezeu care suferă este cu atât mai paradoxal. François Varillon afirmă că „dacă Dumnezeu suferă, nu poate fi vorba despre o emoţie oarecare, într-un anume fel, marginală, sau care înflorește fără să neliniștească. Nimic nu este accidental în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu suferă, suferinţa sa are aceeaşi dimensiune ca şi fiinţa sa şi ca bucuria sa. Dimensiune fără dimensiune. Fără limite. Infinită”.

Aşadar, autorul încearcă să demonstreze în paginile acestei cărți, prin numeroase citate elocvente, atât biblice cât şi de ordin speculativ, că suferinţa lui Dumnezeu este strâns legată de bucuria lui: există o unitate incontestabilă între aceste două concepte. În acest sens, sunt elocvente cuvintele sale: „Dacă Dumnezeu n-ar fi fost Fericire infinită, ar fi total lipsit de sens să ne întrebăm cu privire la suferinţa sa”.

Recomandăm această lucrare tuturor celor care doresc să afle un răspuns la întrebări ca: „Oare Dumnezeu suferă la fel cum suferă şi oamenii?”, „Dacă Dumnezeu este «Absolutul», cum poate fi compatibil cu esenţa sa ceva care este negativ – suferinţa?”, dar şi celor doresc să găsească un fundament biblic pentru o temă atât de veche dar, în acelaşi timp, atât de nouă, cum este aceea a suferinţei.

-- Laurențiu Turbuc