Sfintenia lui Dumnezeu

Esti doar intrigat sau esti ingrozit de sfintenia lui Dumnezeu?

"Materialul din aceasta carte m-a facut sa cad in genunchi si mi-a schimbat viata intr-un mod dramatic. Scrisa de unul dintre cei mai straluciti ganditori ai zilelor noastre, 'Sfintenia lui Dumnezeu' este o lectura indispensabila pentru fiecare crestin."

-- CHUCH COLSON, autorul cartii "How Shall We Live?"

"Fiecare crestin care este preocupat serios de cresterea lui spirituala trebuie sa citeasca 'Sfintenia lui Dumnezeu'. Eu am fost ajutat enorm de aceasta carte."

-- JERRY BRIDGES, autorul cartilor "The Pursuit of Holiness" si "The Discipline of Grace"

DR. R.C. SPROUL, teolog, pastor si profesor, este presedintele organizatiei Ligonier Ministries. Dr. Sproul este de asemenea presedintele SERVE International si a predat in cadrul mai multor seminarii. Are o emisiune radio zilnica, Renewing Your Mind, si predica la Capela Saint Andrew din zona Orlando. Dintre cartile lui amintim "Chosen by God", "The Mistery of the Holy Spirit", "Faith Alone" si "Mana invizibila a lui Dumnezeu".

CUPRINS

Multumiri
1. Sfantul Graal
2. Sfant, sfant, sfant
3. Misterul infricosator
4. Trauma sfinteniei
5. Nebunia lui Luther
6. Dreptate sfanta
7. Razboi si pace cu un Dumnezeu sfant
8. Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant
9. Dumnezeu in mainile unor pacatosi maniosi
10. Sa privim dincolo de umbre
11. Spatiu sfant si timp sfant
Note

Capitolul 1

Sfantul Graal

Invaluit in stralucire, un cavaler galant
Pe vreme buna si pe vreme rea,
Trecea calare cantand un cantec
In cautarea lui El Dorado.

EDGAR ALLEN POE

Trebuia sa ies din camera. O chemare adanca, de netagaduit, imi deranjase somnul; ceva sfant ma chema. Singurul sunet care se auzea era ticaitul ritmic al ceasului de pe birou. Parea vag si ireal, de parca era intr-o camera scufundata la cativa metri sub apa. Tocmai adormisem, fiind in acea stare cand granita dintre constient si inconstient este neclara. Eram suspendat in acel moment cand atarni precar la limita dintre cele doua lumi, acel moment cand sunetele din afara patrund inca in linistea mintii, acel moment ce precede cu foarte putin abandonul in fata intamplarilor noptii. Eram adormit, dar nu chiar adormit. Eram treaz, dar nu constient. Totusi, eram vulnerabil la chemarile interioare care imi spuneau: "Scoala-te. Iesi din camera."
Chemarile au devenit tot mai puternice, mai urgente, mai imposibil de ignorat. Trezindu-ma brusc, m-am ridicat si mi-am trecut picioarele peste marginea patului, atingand podeaua. Somnul a disparut intr-o clipa si m-am ridicat in picioare, gata de actiune. In cateva secunde eram imbracat si ma indreptam spre iesirea din dormitorul de la colegiu. O privire rapida la ceas mi-a fixat in minte ora. Mai erau zece minute pana la miezul noptii.
Aerul noptii era rece, transformand zapada diminetii intr-o crusta dura. Simteam scartaitul ei sub picioarele mele in timp ce ma indreptam spre centrul campusului. Luna arunca o mantie fantomatica peste cladirile colegiului, ale caror margini erau impodobite cu turturi uriasi -- picaturi de apa oprite in spatiu, cruciulite de gheata care semanau cu niste colti inghetati. Niciun arhitect nu ar fi putut proiecta acesti gargui naturali.
Mecanismul ceasului din varful cladirii Old Main Tower a inceput sa scartaie si bratele lui s-au intalnit si s-au imbratisat vertical. Am auzit geamatul greoi al masinariei cu o fractiune de secunda inainte sa bata clopotele. Patru tonuri muzicale semnalau ora intreaga. Ele au fost urmate de bataia puternica, rasunatoare de ora doisprezece. Le-am numarat in minte, asa cum faceam intotdeauna, verificand o posibila eroare in numarul lor. Dar nu greseau niciodata. Din turn au rasunat exact douasprezece batai, ca ciocanasul unui judecator manios care lovea metalul.
Capela era in umbra cladirii Old Main Tower. Usa era confectionata din stejar masiv cu un arc gotic. Am deschis-o larg si am intrat in nartex. Apoi aceasta s-a inchis dupa mine cu un zanganit care a reverberat de la zidurile de piatra ale cladirii.
Ecoul m-a speriat. El contrasta puternic cu sunetele serviciului zilnic de capela, in care deschiderea si inchiderea usilor era inabusita de zgomotele studentilor care se indreptau spre locurile lor. Acum sunetul usilor era amplificat de golul din miezul noptii.
Am asteptat un moment in nartex, permitandu-le cateva secunde ochilor mei sa se adapteze la intuneric. Stralucirea slaba a lunii se strecura prin ferestrele tacute de sticla colorata. Puteam identifica cu greu conturul sirului de banci si centrul culoarului care ducea la treptele altarului. Am experimentat un sentiment teribil al spatiului, accentuat de arcadele boltei. Pareau sa-mi atraga sufletul in sus, dandu-mi o senzatie de inaltime care ma facea sa am sentimentul unui urias care se apleaca in jos sa ma ridice.
M-am indreptat incet si fara graba spre treptele altarului. Zgomotul pantofilor mei pe dalele de piatra evoca imaginile pline de groaza ale soldatilor germani in bocanci cu tinte pe strazile din piatra ale orasului. Fiecare pas se distingea clar in inaintarea mea pe culoarul central, pana am ajuns la altarul acoperit cu covor. Acolo am cazut in genunchi. Imi atinsesem destinatia. Eram pe punctul de a intalni sursa chemarilor care imi deranjasera odihna.
Stateam intr-o pozitie de rugaciune, dar nu aveam nimic de spus. Am ingenuncheat acolo linistit, permitand sentimentului prezentei unui Dumnezeu sfant sa ma umple. Bataia inimii imi tradau tulburarea, izbindu-mi cu putere pieptul. Simteam o raceala glaciala la baza coloanei, care urca pana la gat. M-a cuprins frica. Am simtit impulsul sa fug din prezenta prevestitoare de rau care ma apucase.
Groaza a trecut, .......