Rugaciunea mamei

M-am asezat pe taburet. Mi se parea ca am venit acasa si nu as mai fi plecat nicaieri. Aveam dorinta sa stau acasa. Mama s-a apropiat de mine, m-a mangaiat pe cap si m-a invitat sa bem ceai. In timp ce beam ceaiul, m-a intrebat despre serviciul meu, despre planuri. I-am povestit tot. Era deja tarziu cand mi-am luat ramas bun. Mama s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe frunte. In ochi i-au sclipit lacrimi. -Mama, plangi? -Nu, fiule, pur si simplu mi s-a parut ca esti micut, fara ajutor, si as vrea sa-ti las ca mostenire dorinta mea de vis: oricat de mult te-ai ridica in viata, sa ramai om. Domnul sa te binecuvinteze.