Era in toamna anului 1955, cand Jim Elliot, Peter Fleming, Ed McCully, Nate Saint si Roger Youderian si-au facut curajul sa se apropie de membrii tribului Auca, aflat in adancul junglei din Ecuador, cu scopul de a stabili o cale de comunicare cu un popor ce pana atunci ii ucisesera sau ii ranisera pe toti strainii care au venit in contact cu ei. Dorinta arzatoare a tinerilor a fost aceea de a impartasi Vestea Buna acestui trib primitiv. Chiar daca reusisera sa stabileasca o oarecare legatura cu cativa dintre membrii tribului in intalnirile preliminare, in data de 5 ianuarie 1956, cei cinci misionari au fost ucisi cu salbaticie de indieni Auca, lasand in urma lor vaduve si copii.
Prin portile splendorii este o declaratie de credinta, consemnata de sotia unuia dintre misionarii ucisi, Elisabeth Elliot, ea insasi o misionara. Bazandu-se in principal pe scrisori, notite, insemnari din jurnal si cunostinte personale, Elisabeth consemneaza in detaliu o marturie care, desi are un final tragic, poarta in sine acelasi mesaj triumfator pe care il subliniaza Pavel, apostolul: „a trai pentru Cristos este un castig“.
Nu este nechibzuit cel ce renunta la ceea ce nu poate pastra pentru a castiga ceea ce nu poate pierde.
—Jim Elliot
Pot spune, fara ezitare, ca Dumnezeu a folosit aceasta carte pentru a-mi schimba viata.
—Chuck Swindoll
Cuprins
Multumiri
Glosar
1. Chemarea
2. Spre Shandia
3 „Tuturor totul“
Sectiune de imagini
4. Nesfarsita adaptare
5. „De sacrificat pentru Dumnezeu“
6. Misionar la Jivaro
7. Dincolo de barierele junglei
8. Indienii Auca
9. Septembrie 1955
Sectiune de imagini
10. Incepe Operatiunea Auca
11. De la avion la pamant
12. Raspunsul salbaticilor
13. Unde e „Palm Beach“?
14. Un Auca pe poteca
15. De ce au plecat barbatii?
16. „Nu mergem singuri“
17. Reusita de vineri
18. Tacerea
Sectiune de imagini
19. „Fara ca noi sa Te fi uitat“
Epilog I (noiembrie, 1958)
Epilog II (ianuarie, 1996)
Despre autoare
Elisabeth Elliot a fost una dintre femeile cele mai proeminente ale crestinismului zilelor noastre. A fost sotia misionarului Jim Elliot, ucis de catre membri ai tribului Auca din Ecuador, si autoarea mai multor carti devenite bestselleruri.
Pasiunea vietii ei a fost aceea de a impartasi cele mai profunde principii ale vietii crestine: increderea in Dumnezeu, binecuvantarea ascultarii, speranta in mijlocul durerii, chemarea de a-i iubi pe oameni, chiar si pe vrasmasi, perspectiva biblica asupra feminitatii si barbatiei. A scris douazeci si patru de carti, printre care: Pasiune si puritate, Umbra Atotputernicului, Prin portile splendorii si Consacrare cu bucurie, in fiecare dintre acestea subliniind necesitatea absoluta a fiintei umane de a se abandona cu totul in „bratele vesnice ale lui Dumnezeu, care te sustin necontenit“.
Vreme de cincizeci de ani, cartile, invataturile si credinta ei plina de curaj au avut o deosebita influenta asupra credinciosilor de pretutindeni. A calatorit cea mai mare parte a vietii ei, tinand prelegeri in diverse locuri din lume, si timp de treisprezece ani a fost gazda emisiunii „Gateway to Joy”, la Societatea de Radiodifuziune Good News din Lincoln, Nebraska.
Aprecieri pentru aceasta carte
Prin portile splendorii este una dintre putinele carti care mi-au afectat cu adevarat viata. La finalul ei am fost coplesit. Am trecut prin toate starile emotionale: uimire, inspiratie, tristete, bucurie etc. Dar in toata aceasta invalmaseala de trairi, eram sigur de un lucru: Iahve este un Dumnezeu minunat; a-L urma pe El te va costa totul, dar El este infinit de vrednic.
*****
Acesti cinci misionari si devotamentul neconditionat al sotiilor lor fata de Domnul m-au inspirat foarte mult. Ei nu cautau faima sau avere, nici macar o viata linistita. Tot ce isi doreau era sa traiasca pentru Cristos si au fost dispusi sa sacrifice totul de dragul Evangheliei. Ei au ales sa nu puna nimic mai presus de pasiunea lor pentru Cristos: nici casatoria, nici copiii, nici chiar vietile lor. In schimb, s-au supus Domnului cu bucurie si, asemenea Lui, si-au iubit semenii pana la moarte.
*****
Prin portile splendorii nu este o marturie tragica.
Da, are un final indoliat. Am trait inspre finalul ei un sentiment de tristete puternic, e drept. Dar mesajul ei este atat de motivant. Dumnezeu i-a folosit pe acesti misionari pentru a face mai mult bine decat ar fi putut visa cineva vreodata! Este o marturie pe care oamenii nu ar trebui sa o uite niciodata si, sincer, ma inspira sa am incredere in Dumnezeu, orice ar fi!
*****
Recomand cu caldura aceasta carte; este o lectura obligatorie pentru toti credinciosii. Ce binecuvantare!
