Pericolele unei credinte superficiale. Trezirea din letargia spirituala

O chemare pentru toti crestinii sa treaca de la o traire superficiala, la o credinta profunda.

In "Pericolele unei credinte superficiale", renumitul teolog A. W. Tozer ii avertizeaza pe credinciosii in Hristos impotriva marelui pericol al letargiei spirituale. El ii indeamna pe crestini sa fie constienti de vremurile in care traiesc si sa recunoasca faptul ca tentativa de a trai "pe pilot automat" le submineaza de fapt credinta. Pentru Tozer, riscurile sunt atat de semnificative incat "ruperea de tirania letargiei spirituale -- indiferent cu ce cost -- ar trebui sa fie prioritatea numarul unu a fiecarui crestin."

In aceasta compilatie nepublicata pana in prezent, cei ce-L urmeaza pe Hristos vor descoperi din nou importanta impotrivirii curajoase fata de somnolenta morala si spirituala. De asemenea, vor vedea importanta vegherii in contextul ispitelor si distractiilor permanente.

Descopera trezirea spirituala si schimbarea pe care Duhul Sfant le poate aduce in viata ta pe masura ce te supui in intregime lui Dumnezeu si umbli intr-o credinta mai profunda!

A. W. TOZER a inceput cautarea sa dupa Dumnezeu la varsta de 17 ani, dupa ce a auzit un predicator pe strada in Akron, Ohio, si a continuat toata viata. Teolog autodidact, Tozer a fost si pastor, scriitor si un editor a carui remarcabila indemanare in folosirea cuvintelor continua sa capteze intelectul si sa stimuleze sufletul credinciosului contemporan. Este autorul a peste 40 de carti, "Urmarirea lui Dumnezeu", "Cunoasterea Celui Preasfant" si "Scopul omului" fiind considerate lucrari devotionale clasice.

Cuprins

Cuvant inainte de pastor Gary Wilkerson
Introducere: Un adevarat profet al bisericii

Partea I: Pericolele cu care se confrunta Biserica Evanghelica
1. Pe marginea apostaziei
2. Cautarea unui substitut pentru Dumnezeu
3. Platforma pentru falsa invatatura
4. Efectul letargiei spirituale
5. Procesul ratacirii
6. Legea irepresibila a consecintei

Partea a II-a: Provocari ale Bisericii Evanghelice
7. Surse de pericol in biserica
8. Pericolul victoriei si al infrangerii
9. Pericolul robiei si al libertatii
10. Pericolul lenevirii si al activismului
11. Pericolul prosperitatii si al adversitatilor
12. Pericolul trairii amanate

Partea a III-a: Calea biruintei acestor provocari
13. Rezistand propagandei lumii
14. Meditand asupra cailor noastre
15. Traind in dinamica Imparatiei lui Dumnezeu
16. A fi gata sa lupti lupta cea buna
17. Traind asumat ca un crestin

O scurta biografie a lui A. W. Tozer

Introducere

Un adevarat profet al bisericii

De-a lungul istoriei, Biserica a fost inundata de profeti autoproclamati. Ori de cate ori aud despre astfel de profeti, nu pot sa nu ma gandesc la porunca lui Dumnezeu pentru Israel din Deuteronom 18:22: "Cand ceea ce va spune proorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din indrazneala; sa n-ai teama de el."
E un lucru periculos pentru cineva sa pretinda ca e prooroc. Dintre toate slujbele prezentate in Scriptura aceasta e cea mai usor de identi-ficat, adica iti poti da seama cand o persoana nu rosteste cu adevarat un cuvant profetic de la Dumnezeu. Poate ca Pavel avea in minte tocmai acest lucru cand a scris: "Cat despre prooroci, sa vorbeasca doi sau trei si ceilalti sa judece. Și daca este facuta o descoperire unuia care sade jos, cel dintai sa taca. Fiindca puteti sa proorociti toti, dar unul dupa altul, pentru ca toti sa capete invatatura si toti sa fie imbarbatati. Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor, caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate bisericile sfintilor" (1 Cor. 14:29-33).
Din nefericire se pare ca astazi multi din biserica accepta pe oricine se pretinde prooroc. Se tin de fiecare cuvant proorocit indiferent daca ceea ce s-a proorocit se materializeaza sau nu. Ceea ce conteaza e oratoria de moment. Totusi, proorocii pe care ii gasim in Scriptura au rostit cuvinte care s-au implinit. In Vechiul Testament, proorocii vorbeau despre lucruri viitoare; in Noul Testament ei slujeau pe post de depanatori ai Bisericii, indicand erorile si ereziile si apoi oferind solutia care sa indrepte grupul de credinciosi inapoi la Hristos. Ei vedeau limpede, vorbeau precis, si erau rareori -- daca erau vreodata -- apreciati pentru asta. Asa cum a spus si Isus atat de elocvent: "Nicaieri nu este pretuit un prooroc mai putin, decat in patria si in casa Lui" (Mat. 13:57).
Cand e vorba despre un astfel de prooroc, A. W. Tozer iese in evidenta dintre toti ceilalti. El isi incepe cartea afirmand ca "am sa-mi asum putin riscul sa proorocesc." El spune ca poate sa intrevada ca va veni o vreme cand cei din Biserica vor abandona invatatura evanghelica -- o vreme cand "casa va fi lasata pustie si nu va mai fi intre ei niciun om al lui Dumnezeu, un om in care sa locuiasca Duhul Sfant." Pe buna dreptate putem spune ca am trait sa vedem inceputul implinirii acestei proorocii. Și din nefericire, ca in cazul profetilor din vechime, biserica evanghelica l-a auzit pe Tozer, dar nu l-a ascultat.
Critica lui Tozer la adresa bisericii nu e pornita din malitiozitate, ci mai degraba dintr-o dragoste profunda fata de trupul lui Isus Hristos, credinciosii. El are o dragoste infocata fata de biserica, una adanc inradacinata in adevarul biblic ce nu se schimba odata cu timpul. El a inteles ca multe din problemele cu care se confrunta biserica de azi, sunt cele cu care s-au confruntat si inaintasii sai cu cateva generatii in urma. Avea dreptate batranul propovaduitor din Eclesiastul cand zicea "Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare" (Eclesiastul 1:9).
De aceea, cand Tozer a vazut ca apar in adunare lucruri pe care le considera daunatoare dezvoltarii spirituale, se indigna si vorbea cu indrazneala impotriva lor. Totusi arata si calea de indreptare. Spunea pericolului pe nume, apoi oferea grupului pe care il critica, solutia biblica centrata pe Hristos. In aceasta carte, esenta pericolului perceput de Tozer, este o credinta superficiala ce duce la letargie spirituala. Aceasta conditie spirituala a bisericii o face vulnerabila la atacurile vrajmasului.
Remediul propus de Tozer este la fel de drastic pe cat de certa e conditia spirituala a bisericii. Unul din lucrurile semnalate de el a fost faptul ca lumea a intrat prea mult in crestini si ca credinciosii trebuie sa se separe de lume. Aceasta idee a separarii de lume s-a cam pierdut in aceasta generatie. Biserica este atat de intretesuta cu lumea din jur, incat cele doua sunt in esenta una si aceeasi entitate. Tozer afirma ca daca credinciosii nu se separa de lume, vor sucomba in letargie spirituala..
Tozer nu putea accepta atitudinea juvenila intre credinciosii din Biserica. Nu putea tolera crestinii care se plictisesc usor si care se uita in jur dupa distractii pentru a scapa de sentimentul de plictiseala. Pentru Tozer, distractiile in biserica sunt forme prin care biserica se sincronizeaza cu lumea spre pierzarea ei. Pentru el, dorinta bisericii de a "tine pasul cu lumea de azi" era un nonsens. O biserica lumeasca, in conceptia lui Tozer, e un oximoron si cu totul anatema.
Pe masura ce vei citi aceasta carte, vei constata ca problemele pe care le semnaleaza Tozer, se intampla si astazi. Putem spune cu adevarat ca Biserica a mai trecut pe-aici! Din cine stie ce motiv, fiecare generatie de credinciosi are impresia ca trebuie sa inventeze roata spirituala. Tozer a putut vedea dincolo de toate acestea pentru ca el nu se concentra pe tendintele trecatoare. El stia ca tendintele vin si trec si ca odata ce oamenii se obisnuiesc cu o moda, a si trecut si o noua tendinta asteapta dupa colt. Ca si profetii din Scriptura, el vedea limpede si vorbea precis. Diagnoza facuta de el bisericii a fost corecta in vremea lui, si este corecta si astazi.
Aceasta carte nu este doar o carte cu minusuri, desi le are in buna masura; totusi in mijlocul minusurilor exista si o speranta pozitiva pentru sufletul insetat dupa Dumnezeu.

-- Rev. James L. Snyder