O viață de victorie! Să ne cunoaștem identitatea in Cristos și puterea ce decurge din ea

Dennis McCallum si-a primit titlul de Bachelor of Arts in istorie de la Universitatea de Stat din Ohio si detine un Master of Arts in studii religioase obtinut la Seminarul Teaologic din Ashald, Ohio. El este pastor principal in Biserica Xenos Christian Fellowship din Columbus, Ohio si autor al mai multor carti.

In volumul O viata de victorie!, Dennis McCallum ne transmite un mesaj al harului si al sperantei pe baza textului din Epistola catre Romani 5-8. Datorita faptului ca ne-am identificat cu Cristos, aplica el, putem sa renuntam la stilul nostru de viata legalist si pacatos. Si in locul lui ni se ofera darul unei identitati absolut noi in Cristos si libertatea de a trai numai prin harul Sau. Cei mai multi dintre noi ne luptam in fiecare zi cu durerea, invidia, nesiguranta si esecul. Slabiciunile pe care le avem saboteaza adesea chiar si intentiile noastre cele mai bune. Straduindu-ne sa ne supunem legilor religiei si ale societatii, noi ne traim viata in pacat, in vinovatie si in certitudinea mortii. O sursa importanta atat pentru crestinii tineri in credinta, cat si pentru cei maturi, O viata de victorie! ne va ajuta sa Il credem pe Cristos pe cuvant si sa spargem cercul fatal al legalismului si al pacatului din viata noastra, inlocuindu-l cu o viata de biruinta in harul Lui.

Pentru multi dintre noi, studierea unor pasaje ca acestea din Epistola catre Romani, poate parea un lucru plictisitor si inutil. De fiecare data cand refuzam sa sacrificam timpul si efortul necesar pentru a intelege sectiuni din Scriptura cu un substrat mai dificil (de exemplu, textul amintit), ne propunem fara sa stim sa facem un joc spiritual ca o gluma, in care ,,reparam” actiunile noastre din afara, in timp ce lasam launtrul nostru neatins. Practic purtam doar masca ce ne ofera o aparenta seriozitate si imitam comportamentul crestinului matur, incercand sa ii amagim pe ceilalti din jurul nostru si in cele din urma amagindu-ne singuri. Asa isi traiesc viata multi crestini. Uneori ei devin dureros de constienti ca in realitate contrafac adevarata viata. Uneori asemeni acestor crestini, ne trezim ca ne intrebam fiecare dintre noi daca nu cumva am pierdut ceva pe drum in privinta cresterii noastre spirituale. Asemenea vremuri de esec incontestabil ne pot da prilejul in cele din urma sa patrundem in semnificatia pasajelor mai grele din Scriptura si sa inaintam spre maturitatea reala in viata noastra de crestini. In caz contrar, asemeni fariseilor de odinioara, noi am putea inainta cu greu practicand tot felul de discipline spirituale, straduindu-ne sa avem zilnic un timp personal de devotiune, frangandu-ne mainile de durere la intruniri de marturisire personala a pacatului, fara ca in tot acest timp sa ajungem vreodata cu adevarat mai aproape de Dumnezeu. Daca vrem sa scapam de rutina unor programe nesfarsite de reforma ce par sa se miste in cerc vicios, trebuie sa ne confruntam cu adevarata problema: problema referitoare la cine suntem, la identitatea noastra. Dumnezeu vrea sa auzim bine ceva important din textul amintit, din Romani 5-8. Nu este suficient sa schimbam ceea ce facem, trebuie sa schimbam ceea ce suntem.

In primul rand autorul ne aminteste ca noi cu totii am mostenit o anumita identitate, o anumita natura, de la stramosul nostru, Adam. Aceasta natura poate fi descrisa prin cuvantul ,,pacatoasa”. Desi oamenii moderni nu vor sa auda acest cuvant, adevarul este ca identitatea noastra de baza este aceea de pacatosi, deoarece suntem descendentii lui Adam. Daca primirea identitatii noastre adamice duce la o viata de pacat si in cele din urma la o viata fara Dumnezeu, la un mod de viata care este usoara si naturala, probabil ca acelasi principiu poate functiona la fel de bine si intr-o directie pozitiva. Inainte ca ceva sa se poata schimba si indrepta in directia buna in adancul fiintei noastre, trebuie sa scapam de identitatea pe care o avem in Adam. Atat timp cat aceasta identitate ramane, orice schimbare in actiunile noastre exterioare nu conteaza prea mult in ultima instanta. Pierderea identitatii noastre in Adam nu este insa acelasi lucru cu pierderea naturii noastre pacatoase. Singurul mod de a scapa de sub stapanirea naturii adamice este moartea. Noi stim deja ca Cristos a purtat pedeapsa pentru pacatele noastre pe cruce si faptul acesta explica de ce Dumnezeu ne poate ierta si totodata decoperim nu numai ca Isus a murit in locul nostru, ci si ca intr-un anume fel si noi am murit impreuna cu El. Astfel Dumnezeu a actionat identificandu-ne cu Cristos si declarandu-ne ca fiind ,,in Cristos” ceea ce inseamna ca noi am murit fata de ceea ce am fost ,,in Adam”. Conform Scripturii, pe cand eram necrestini, eram in Adam si aveam o anumita identitate, iar acum suntem in Cristos si avem o identitate noua.

Autorul Dennis McCallum, analizeaza in continuare trairea zilnica a vietii de crestin si noua identitate in Cristos, ocupandu-se in special asupra a ceea ce inseamna sa umblam dupa lucrurile Duhului (in Cristos), si nu dupa lucrurile firii pamantesti (in Adam). Pavel, autorul Epistolei catre Romani, subliniaza mereu ca trairea dupa indemnurile firii sau dupa indemnurile Duhului, tine de gandirea noastra. Inainte sa existe vreo lupta vizibila in comportamentul nostru, exista o lupta invizibila in gandirea noastra. Mintea este adevaratul camp de lupta atunci cand e vorba de lucrurile spirituale. Preluand aceasta idee, McCullum trateaza in carte cateva domenii majore ale concentrarii mentale sau ale atitudinii mintii atat in directia umblarii dupa indemnurile firii pamantesti cat si in directia umblarii dupa indemnurile Duhului. Vom aminti succint cum umblarea dupa indemnurile Duhului va afecta pozitiv domenii importante din viata de credinta, cum ar fi: rugaciunea, citirea Scripturii, partasia frateasca, dragostea care se daruieste pe sine pentru altii etc. Esenta trairii dupa indemnurile Duhului este sa ne gandim la lucrurile Duhului, adica sa nu ne concentram asupra pacatelor noastre, ci asupra a ceea ce suntem acum in Cristos.

Poate cea mai evidenta modalitate de a reflecta asupra lucrurilor Duhului este rugaciunea. Nimic nu este mai personal sau mai important in relatia noastra cu Dumnezeu decat viata noastra de rugaciune. Mai mult, momentele noastre de rugaciune au potentialul de a fi cele mai invioratoare si mai linistitoare momente din viata noastra. Astfel rugaciunea poate lua mai multe forme, incluzand nu numai multumirea, cererea si laudele noastre constiente, ci si o atitudine de dependenta in rugaciune, cand intram in prezenta lui Dumnezeu. Rugaciunea in ultima instanta inseamna a-L lasa pe Isus sa intre in viata noastra, in mintea noastra, in situatiile noastre. Rugandu-ne astfel, Il vom lasa pe El sa ne domine gandirea, Ii vom accepta deciziile, Il vom pune pe Dumnezeu in centrul vietii noastre si vom privi viata in fiecare zi din pespectiva Lui. Putem numi aceasta perspectiva ,,perspectiva verticala”, deoarece ea recunoaste ca cea mai buna varianta este aceea care tine seama de ce face Dumnezeu si ca acesta va aduce lumina peste toate celelalte lucruri. Crestinii chibzuiti care isi aduc viata de fiecare zi inaintea lui Dumnezeu spre a o supune cercetarii Lui, se afla pe drumul care duce direct la intelegere si maturitate.

Cum mai umblam noi dupa lucrurile Duhului? O alta modalitate importanta este prin intermediul Bibliei. Dumnezeu a binecuvantat omenirea trimitandu-l la noi pe Cristos ca sa ne mantuiasca din pacat. Si aceasta nu e totul. Dumnezeu ne-a dat pe langa Fiul Sau si o scrisoare de dragoste, Cuvantul Sau. In ea gasim cele mai profunde ganduri ale Creatorului universului, descoperim istoria lucrarii Lui cu rasa umana, cat si planul maret pe care Il are cu cei ce-L iubesc si slujesc. Tinand seama de importanta Bibliei, este surprinzator ca multi crestini stiu atat de putine lucruri din ea si despre ea. Apostolul Petru ii indeamna pe cititorii sai: ,,Ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire” (1 Petru 2:2). Pe de alta parte, neglijarea invatarii Cuvantului lui Dumnezeu va duce intotdeauna in cele din urma la incetarea completa a cresterii spirituale. Prin citirea si meditarea la cele citite din Scriptura, Dumnezeu poate sa lumineze imediat un domeniu din viata noastra care necesita atentie.

In crestinism, noi umblam dupa lucrurile Duhului nu numai in mod individual ci si corporativ. Multe religii ofera optiunea desavarsirii spirituale personale separat de alti oamneni, nu insa si crestinismul. Ca si crestini, ni s-a dat o singura optiune: cresterea spirituala in contextul unei comunitati crestine. Dumnezeu ne-a dat daruri spirituale pe care le putem folosi ca sa-i zidim pe altii. La randul lor, altii isi pot folosi darurile ca sa ne zideasca pe noi. Impartasind unii cu altii viata lui Cristos care ne-a fost data noua tuturor, noi umblam efectiv dupa lucrurile Duhului.

Asa cum am vazut pana acum, umblarea dupa lucrurile Duhului o putem face prin rugaciune, prin studiul Scripturii si prin partasia crestina. Dennis McCullum mai evidentiaza inca o cale de concentrare mentala evlavioasa in umblarea in si cu Cristos. In Ioan 15 Domnul Isus spune: ,,Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.” Ramanerea in Cristos implica rodirea, insa concentrarea noastra nu trebuie sa fie pe roada, ci in centrul atentiei trebuie sa fie Cristos, Vita. Roada e frumoasa, e de dorit, e necesara iar lipsa acesteia e o nefericire. Suntem randuiti in Cristos prin Duhul, sa aducem multa roada. Insa facem acest lucru nu de dragul rodirii, nu pentru faima personala sau din obligatie de forta majora, ci avand in minte un singur gand: totul de dragul lui Cristos si spre slava Lui.

In incheierea prezentarii dorim sa subliniem faptul ca autorul Dennis McCullum in cartea O viata de victorie!, ne atrage atentia asupra faptului ca trebuie sa acceptam o data pentru totdeauna ca nu exista scurtaturi facile care sa ne duca la maturitate spirituala. Nu exista solutii rapide, ieftine si eficiente pentru schimbarea naturii noastre cazute, mostenite de la Adam. Dumnezeu a gasit solutia sigura si finala – dandu-L pe Cristos la moarte -, pentru transformarea noastra dupa chipul Sau. Din acest motiv, ceea ce trebuie sa facem, se bazeaza intotdeauna pe ceea ce Dumnezeu a facut deja. Problema nu este daca Dumnezeu vrea ca noi sa traim o viata corecta, o viata de victorie, ci cum vrea El sa ajungem la o astfel de viata. Cartea de fata ne arata profilul unui crestin matur ca astfel sa ne putem face o imagine de ansamblu despre ce fel de oameni vrea Dumnezeu sa devenim.

**************************************

Cei mai multi dintre noi ne luptam in fiecare zi cu durerea, invidia, nesiguranta si esecul. Slabiciunile pe care le avem saboteaza adesea chiar si intentiile noastre cele mai bune. Straduindu-ne sa ne supunem legilor religiei si ale societatii, noi ne traim viata in pacat, in vinovatie si in certitudinea mortii. Insa nu trebuie sa ne traim viata astfel. In volumul O viata de victorie!, Dennis McCallum ne transmite un mesaj al harului si al sperantei pe baza textului din Romani 5-8. Datorita faptului ca ne-am identificat cu Cristos, explica el, putem sa renuntam la stilul nostru de viata legalist si pacatos. Si in locul lui ni se ofera darul unei identitati absolut noi in Cristos si libertatea de a trai numai prin harul Sau. O sursa importanta atat pentru crestinii tineri in credinta, cat si pentru cei maturi, O viata de victorie! ne va ajuta sa Il credem pe Cristos pe cuvant si sa spargem cercul fatal al legalismului si al pacatului din viata noastra inlocuindu-l cu o viata de biruinta in harul Lui.