Muguri iertati. Crampeie antologice de debut

Daca viata n-ar trece prin muguri,
atunci n-ar fi profunzime si mirare in ea;
daca mugurii nu ar fi, nu am sti ce este lupta
care recompenseaza valoarea ascunsa in haine,
care in aparenta este fara stralucire.
Intotdeauna, dar intotdeauna, mugurii sunt modesti.
Nu epateaza, nu forteaza frumosul
si nu-si striga succesul
pentru ca ei nu traiesc pentru glorie,
desi in ei sta umil grandiosul.
Fara graba, sub caldura si lumina de sus,
ei se desfac usor si maret, printr-o putere
pe care nu si-o recunosc ca fiind a lor.
Mugurii cer iertare pentru ca,socotesc ei,
nu sunt o daruire certa,
ci pentru ca ii fac pe cei ce asteapta sa... astepte.
Nu cer aplauze, nu cer aprecieri si nici compatimiri.
Cer lumina si caldura si nu dau promisiuni
pentru ca ei insisi sunt promisiuni.