Mărturisirea de credință de la Schleitheim, 1527

În plin tumult al reformei, anabaptiștii elvețieni au redactat la Schleitheim o mărturisire de credință curajoasă care le-a adus multă prigoană din partea autorităților romano-catolice și reformate. Alcătuită din șapte articole, mărturisirea de la Schleitheim afirmă botezul credincioșilor mărturisitori, separarea de treburile civile și de biserica de stat, renunțarea la violența autorităților civile și refuzul jurămintelor.

Lucrarea este atribuită cel mai adesea lui Michael Sattler, un fost călugăr benedictin care a fost arestat la câteva luni după ce acest document a fost publicat. Sattler a fost judecat de 24 de judecători romano-catolici, iar avocat i-a fost desemnat primarul orașului Rottenburg, un oponent de-al său. În acest simulacru de proces, Sattler a fost găsit vinovat de credințele lui, declarat eretic și condamnat la moarte. Într-un spirit „creștinesc” specific secolului al XVI-lea, i-a fost tăiată limba, a fost legat de un car și cu clești de fier încins i-au fost smulse bucăți din corp. Această procedură s-a repetat de cinci ori, după care trupul i-a fost ars iar cenușa risipită.

Ediția de față apare la Editura Corpus Reformatorum cu o precizare necesară: nu împărtășim în mod necesar toate tezele mărturisirii, dar publicăm documentul întrucât este un izvor istoric important. În mărturisire pot fi găsite accente pe care cititorul contemporan nu poate să nu le primească cu bucurie: chemarea la ucenicie integră, apelul la curăția trupului lui Christos, grija pentru slujire etc.