Marea diversiune sau Religia Mamei si a Fiului ei

Ce este de fapt religia mamei si a fiului ei, unde isi are ea originea si cum se face ca s-a impus In lumea noastra moderna, la fel de bine cum odinioara a fost impusa in lumea antica? Cit de adevarata este oare afirmatia ca acest mod de inchinare cauta sa-L inlocuiasca pe Dumnezeul cel viu din constiinta inchinatorilor?
Cartea de fata, deosebit de bine documentata si scrisa intr-un stil alert, captivant, arata cum a fost instituita religia mamei si a fiului ei, cum a patruns inchinarea adusa mamei si fiului ei in crestinismul traditional, sunt discutate doctrinele mariolatre: "teotokos" sau Maria - mama lui Dumnezeu; virginitatea perpetua a Mariei; conceptia imaculata; inaltarea la cer a Mariei; "hyperdouleia" sau inchinarea adusa Mariei. Pe urma, se dau amanunte legate de aparitiile "Mariei" la Fatima, Guadalupe, Lourdes, Medjugorje. In final este prezentata Biblia: unicitatea ei, Dumnezeul ei, Evanghelia ei.

Timotei Pop a studiat stiintele tehnice la Universitatea din Brasov si a practicat ingineria timp de 10 ani in Romania. In anul 1991 a emigrat in SUA, unde traieste actualmente impreuna cu sotia Marilena si fiul Emanuel.

Introducere

Toti antropologii moderni - cei religiosi in speta, dar de voie, de nevoie, si cei seculari - sunt de acord intr-un punct: ca omul este o fiinta eminamente religioasa. Inca nu s-a gasit cultura "preistorica" sau trib salbatic ascuns de civilizatie care sa nu prezinte semne certe de religiozitate.
Mircea Eliade, savantul nostru roman care a intrecut cu mult pe oricare altul in domeniul lui de studiu, arata in lucrarile lui ca in creierul omului exista un "tipar" responsabil cu inchinarea la o Fiinta Transcendenta. Altfel spus, nu poate exista om care sa nu practice intr-un fel un anumit tip de religie.
Voltaire si ceilalti rationalisti ai secolului 18 s-au laudat ca au iesit de sub tirania religiei de orice fel si ca vor conduce omenirea spre o libertate totala in gindire si manifestare. Dar, de fapt, ei erau cei mai docili inchinatori la elementul numit "ratiune umana", iar "monumentala" lor opera scrisa n-a facut altceva decit sa deschida drumul nefastei Revolutii Franceze, precum si demonicelor curente si manifestari ce urmau sa zdruncine din temelii societatea umana, evolutionismul si marxismul militant.
La rindul lor, comunistii marxisti, care la un moment dat pusesera stapinire pe mai mult de o treime din populatia globului pamintesc, se laudau ca sunt atei puri, ca au eliminat totalmente din gindirea omului orice manifestare religioasa, care oricum era doar un opiu bun pentru impilarea "maselor populare". In realitate, comunistii militanti erau cei mai religiosi oameni, care desi nu se inchinau in ascuns unei anumite divinitati, se inchinau pe fata dictatorului-dumnezeu, ridicat pe cel mai inalt post de conducere a statului lor centralizat, cu calitati de asemenea indumnezeite.
In vremurile foarte modeme, societatii de tip occidental ii place sa se autointituleze si sa se numeasca "seculara" atunci cind este vorba de ideologia conducatoare. Aceasta inseamna ca este denigrat orice concept privind sacrul, ca orice religiozitate este lasata in afara conceptelor de gindire. Cu toate acestea, omul occidental nu observa ca el de fapt se pleaca pina la pamint in fata zeitei intitulata "Democratie de tip occidental", concept care actualmente trece ca un tavalug necrutator peste pamint, strivind sub el orice alt fel de societate mai mult sau mai putin umana. Totodata, acest tip de societate face matanii pina la pamint in fata dumnezeului numit "mediu inconjurator", de dragul caruia sunt sacrificate unele din cele mai inalienabile si iubite drepturi umane, cum este dreptul la proprietate, la confort, etc. Apoi, tot acest om adept al "secularismului", pentru prima data in istoria omenirii, a instaurat inchinarea pe fata la Satan, si tot el a legiferat orice fel de gindire si practica oculta. Toate acestea, in numele zeifei "Democratie", zeita care nu permite manifestarea adevarului, binelui, normalului, ci impune inflorirea minciunii, a raului, a anormalului. (Ca exemplu graitor in aeeasta directie, vezi impunerea care s-a exercitat asupra guvernului roman de catre Consiliul Europei Occidentale, in vara anului 2000, de a elimina din Codul Penal roman un articol care ingradea intr-un fel manifestarea homosexualilor.)
Totusi, cu toate surogatele pe care omul modern le ia in mod constient pentru a se insela pe sine in domeniul religios, el ramine deosebit de flamind de Adevar, de Dumnezeul cel viu si adevarat. Dovada este marea trezire spirituala protestanta din America de Sud si Africa, precum si reintoarcerea occidentalilor spre catolicism, care era considerat odinioara singura usa spre Dumnezeul cel viu.
Dar daca Dumnezeu, Tatal Domnului nostru lesus [lisus, Isus] Cristos, este baza religiei adevarate, care e atunci Calea, sau Modelul pe care sa-l urmeze un om pentru a ajunge la Dumnezeu? Cu alte cuvinte: chiar in domeniul crestinismului mai mult sau mai putin istoric, traditional sau reformat, care este portretul pe care trebuie sa-l urmeze cineva, pentru a nu se autoinsela si pentru a ajunge deci la Tinta suprema?
Aflarea unui raspuns la intrebarea de mai sus a fost scopul scrierii acestei lucrari. Prin demascarea unei minciuni demonice care s-a intins astazi ca ciuma pe tot pamintul si prin prezentarea adevarului de neschimbat al Sfintelor Scripturi, am vrut sa indrept ochii cititorului spre Cel ce este raspunsul lui Dumnezeu la problema omului, adica spre lesus Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu.
Fie ca aceasta lucrare sa trezeasca in fiecare cititor foamea si apetitul spiritual pentru Biblie, Cartea Sfinta, care, numai ea, marturiseste despre lesus Cristos, Salvatorul omenirii cazute.

-- Timotei Pop Portland - Oregon, August 2001

Cuprins

Introducere
I. Adincimea demonica a diversiunii
II. Instituirea religiei mamei si a fiului ei
III. Inchinarea adusa mamei si copilului
IV. Cum a patruns inchinarea adusa mamei si fiului ei in crestinismul traditional
V. Doctrine mariolatre
VI. Aparitiile Mariei?
VII. Maria, Maria... dar care Marie?