Mai este oare acesta un om?

S-au scris multe cărți despre supraviețuirea în lagărele de concentrare naziste, însă nici una ca aceasta.

O carte răvăşitoare a autorului italian Primo Levi, supravieţuitor al atrocităţilor de la Auschwitz, care abordează din punct de vedere sociologic Holocaustul – mai precis relaţiile de putere din interiorul lagărului (inclusiv cele perpetuate între deţinuţii evrei) şi fenomenul dezumanizării programatice


* * *

„Primo Levi s-a născut în 1919 la etajul patru al unui bloc «oarecare» de apartamente din Torino și, în afara unor «întreruperi forțate», a continuat să trăiască acolo în compania mamei sale până în 1987 când s-a aruncat pe casa scărilor și a murit. Cea mai lungă întrerupere a fost din septembrie 1943 până în octombrie 1945 și i-a furnizat materialul central al carierei sale de scriitor: trei luni într-un grup de partizani dintr-o mișcare de rezistență împotriva ocupației germane, două luni într-un lagăr de internare fascist, unsprezece luni la Auschwitz [III] și alte nouă în diverse lagăre rusești de refugiați. În 1946, la 27 de ani, în ciuda faptului că lucra cu normă întreagă pe un post de chimist, Levi a scris despre timpul petrecut în lagărul de concentrare. Mai este oare acesta un om? este considerată acum o capodoperă.” -- Tim Parks, The New York Review of Books

„Triumful identității umane asupra patologiei distrugerii produse de om strălucește aproape oriunde în scrisul lui Levi. Din multe motive, cărțile sale sunt unice în abundenta literatură despre Holocaust.” -- Toni Morrison

„Nu există bătut-cu-pumnul-în piept la Levi, nici uitați-vă-la-mine-sunt-un-supraviețuitor, nici vreun cântec de vioară, ci doar o relatare limpede și profundă care, tocmai prin modestia ei, ne năucește mintea.” -- The New Yorker

„Cărțile despre Holocaust ale lui Primo Levi se numără printre cele mai valoroase lucrări ale literaturii secolului XX, dar cea mai mare creație a lui a fost el însuși.” -- The Atlantic

„Claritatea lui [Levi] este ontologică și morală.” -- James Wood

"Autorul dozează momentele cu adevărat chinuitoare, strecurând o mulțime de povești despre viața în lagăr, portrete deosebit de interesante ale unor oameni pe care i-a cunoscut la Buna–Monowitz, precum și meditații despre fragilitatea personalității umane și feluritele reacții la o existență în condiții-limită. Deși capitolele sunt inegale ca stil, ritm și structură, scriitura lui Levi este naturală și cursivă, reușind să extragă esențialul din lungul șir de zile și întâmplări într-o lume cu reguli complicate și absurde, în care binele și răul, speranța și viitorul și-au pierdut orice înțeles" scrie Ema Cojocaru pe blog.