Cautam traducatori din engleza, pentru carte crestina. Experienta constituie un avantaj. Trimite CV la ct@kerigma.ro   

Bine ai venit pe KERIGMA online!

 
 
 

Intelegand oamenii. Tanjirea profunda dupa relatii

Larry Crabb

Puncte de fidelitate Acumulezi 29 puncte daca scrii un comentariu la acest produs si 1 punct daca-l evaluezi.
Puncte de fidelitate Cumpara acest produs si acumulezi 21 puncte.
21,00 Lei

Disponibilitate: In stoc

Acumuleaza
puncte de fidelitate
si beneficiaza de ele


Recomanda KERIGMA.ro pe retelele de socializare si acumulezi 1 punct de fidelitate pentru fiecare recomandare.

Cumpara acest produs si acumulezi 21 puncte de fidelitate.

Aboneaza-te la newsletter si acumulezi 60 de puncte de fidelitate (valabil doar daca ai cont si doar la prima abonare).


Prezentare

Detalii

"Orice incercare de a-i ajuta pe oameni trebuie sa inceapa cu un efort de a-i intelege", spune Dr. Larry Crabb. "Si singura sursa de informatie pe deplin demna de incredere pentru aceasta este Biblia."
In cartea aceasta, clasica de-acum si care a primit medalia de aur a Evangelical Christian Publishers Association din SUA, Dr. Crabb sustine ca Scriptura poate oferi o solutie absolut viabila problemelor complexe si nevoilor profunde ale inimii omului.
br> In urma unei analize minutioase a legaturii inseparabile dintre realitatile spirituale si cele psihologice, Intelegand oamenii se constituie intr-o "lupa" avand rolul vital de a arata si explica modul in care fiintam?cine suntem cu adevarat si cum functionam in relatiile pe care le avem cu ceilalti oameni, cu Dumnezeu si cu noi insine. Structurata pe trei parti, cartea aceasta ne conduce in primul rand la Biblie, ca fiind sursa fundamentala de intelegere a complicatelor cai ale inimii. In continuare ne ajuta sa intelegem si sa ne acceptam starea de frangere ca purtatori ai chipului lui Dumnezeu, aratadu-ne cum ne putem recupera capacitatea de a-L reflecta pe El prin crestere catre maturitate si prin a avea relatii sanatoase.

Aceasta carte rational structurata este stimulativa, provocatoare, probatoare, realista si clara din punct de vedere biblic. O recomand cititorilor ca pe o lucrare foarte importanta.
Dr. Gary R. Collins, presedinte, International Christian Counseling Alliance

Recomand aceasta carte ca pe o lectura esentiala oricarei persoane interesata de perspectiva biblica asupra intelegerii si ajutorarii oamenilor care tanjesc in mod profund dupa o relatie adevarata, precum si tuturor celor interesati de psihologie si credinta crestina.
Dr. Siang-Yang Tan, profesor, Fuller Graduate School of Psychology

Dintre toti autorii pe care ii cunosc, Larry Crabb sustine cea mai biblica si pertinenta teorie de consiliere. Intelegand oamenii nu se adreseaza numai consilierilor de profesie, ci si tuturor celor care vor sa inteleaga conceptele biblice si sa se raporteze zi de zi la ele.
Dr. Howard G. Hendricks, profesor, Dallas Theological Seminary


Cuprins

Prefata
Introducere: Isus este Calea

Partea I: O BIBLIE SUFICIENTA
Gasirea raspunsurilor in Scriptura
Capitolul 1. Cum sa stim ce trebuie sa credem?
Capitolul 2. Biblia garanteaza increderea noastra
Capitolul 3. Aduce Biblia informatii semnificative pentru orice problema umana?
Capitolul 4. Bibla este un ghid suficient pentru o traire relationala

Partea a II-a: Intelegand oamenii
O imagine decolorata si relatii intrerupte
Capitolul 5. Cum se pot schimba oamenii cu adevarat?
Capitolul 6. Oamenii poarta chipul lui Dumnezeu
Capitolul 7. Fiinte dependente: Oamenii sunt personali
Capitolul 8. Ganditori nechibzuiti: Oamenii sunt rationali
Capitolul 9. Inceputul schimbarii: Pocainta
Capitolul 10. Liberi sa alegem: Oamenii sunt dotati cu vointa
Capitolul 11. Simtind impactul vietii: Oamenii sunt sentimentali

Partea a III-a: CRESCAND SPRE MATURIZARE
O imagine restaurata si relatii vindecate
Capitolul 12. Dovada maturitatii: Dragostea
Capitolul 13. Esenta maturitatii: Dependenta realizata
Concluzie: Isus este cu adevarat Calea
Apendice: Puncte tari si slabe ale modelelor dinamice, morale si relationale
Note


Prefata

Sunt cativa ani deja de cand facem un efort considerabil in procesul de gandire a consilierii biblice. Si am obtinut, se pare, cel putin o concluzie sigura: acest domeniu cuprinde o colectie aproape nelimitata de intrebari spinoase, fiecare cu potentialul ei de a crea diviziuni. Si, de obicei, acolo unde exista potential, nu e greu sa se realizeze acest lucru.
Sa luam in considerare cateva intrebari. In primul rand, ce inseamna sa pretinzi ca o anumita abordare a consilierii este biblica— Cu siguranta ca nici un evanghelic nu-si va face reclama ca ideile lui sunt nebiblice. Si totusi, se pare ca pentru fiecare persoana care a adoptat o anumita pozitie in acest sens, s-a gasit cineva care sa-i critice atitudinea ca fiind nebiblica. Consilierii crestini isi dedica o mare parte din timpul lor scriind sau vorbind despre ceilalti consilieri crestini, apreciind ca nu sunt biblici sau, cel putin, nu la fel de biblici ca ei insisi.
Care este canonul potrivit caruia putem califica drept "biblica" o anumita abordare a consilierii? Imi amintesc de un teolog care a sugerat ca un program de pregatire pentru consilieri ar fi biblic daca ar contine cateva cursuri minime de teologie si studiu biblic. Regasim la baza sugestiei lui opinia conform careia consilierea in sine este "nebiblica", o disciplina destul de diferita de studiul biblic sau teologic; daca insa adaugam la teoria consilierii un numar suficient de cursuri de seminar teologic, ea se va ridica la nivelul de a fi biblica. Toti cei care ne aflam in cercurile teologice conservatoare dorim sa fim biblici, dar ce anume califica o anumita abordare ca fiind biblica (sau mai biblica) si o alta ca fiind nebiblica (sau mai putin biblica)?
Sa trecem la un al doilea set de intrebari dificile. Cum trebuie sa privim relatia dintre studiul biblic si cercetarile psihologiei moderne— Oare o diploma in teologie este irelevanta pentru a fi un bun consilier biblic, sau este esentiala, sau doar de ajutor? Trebuie oare ca un crestin care aspira sa lucreze ca si consilier crestin sa studieze psihologia seculara? Ii va corupe aceasta gandirea sau ii va largi orizontul? Este bine sa examinam teoriile seculare sub indrumarea unui profesor laic sau este mai bine ca aceste teorii seculare sa fie luate in considerare numai cu ajutorul critic al unui profesor crestin, care se conformeaza autoritatii biblice? Sau, poate ca, daca Biblia este cu adevarat suficienta pentru a raspunde la toate intrebarile cu privire la consiliere, atunci toate teoriile seculare nu merita altceva decat sa fie ignorate in totalitate? Eu primesc cateva scrisori in fiecare saptamana in care sunt intrebat daca recomand inrolarea intr-o scoala biblica sau intr-una seculara pentru a studia consilierea. Care ar fi raspunsul pe care ar trebui sa-l dau?
Este oare suficienta o buna fundamentare in Scriptura pentru a echipa pe cineva sa devina un consilier crestin eficient? Sau este necesar si un antrenament practic, atat in aplicarea Bibliei cat si in metodologia de lucru? Care ar fi elementele, sau practica, sau experientele care te-ar influenta sa alegi bine locul in care sa-ti trimiti, pentru a primi ajutor, fata, care si-a pierdut pofta de mancare, sau tatal, aflat intr-o depresie prelungita?
In al treilea rand, ce putem spune despre mult discutata problema a conceptiei despre sine— Este James Dobson nebiblic in studiul lui, in care subliniaza importanta unei pareri bune despre sine pentru copii? Este Jay Adams mai biblic datorita faptului ca ne invata ca oamenii au nevoie de Dumnezeu, si numai de Dumnezeu, nu de o imagine tot mai buna despre ei insisi?
Ce putem spune despre Larry Crabb? Oare nu este el, de fapt, un teoretician al iubirii de sine, deghizat stangace intr-un evanghelic ortodox? Si oare nu se apropie el de abordarea de tip Schuller in ce priveste conceptia despre sine, atunci cand vorbeste despre nevoile fundamentale ale omului, nevoile de siguranta si semnificatie? Probabil ca si-a dezvoltat un sistem care-l are pe om in centru, sistem saturat de idei psihologice despre nevoile umane, nu un sistem care sa-L aiba pe Dumnezeu in centru, care sa sublinieze sfintenia lui Dumnezeu, pacatosenia omului si evanghelia iertarii si a reconcilierii prin sangele Mielului. Unii (mi s-a spus) se intreaba daca in procesul formularii ideilor mele nu am fost influentat mai mult de Maslow, Rogers si Ellis, decat de Moise, Luca si Pavel.
Subiectul conceptei despre sine a dobandit statutul de linie de demarcatie intre diferitele tabere ale consilierilor crestini. De o parte a acestei vai adanci se afla un mare grup de consilieri crestini, care ne sfatuiesc cu caldura sa ne iubim pe noi insine, ca o premisa a iubirii aproapelui. "Iubeste-i pe altii, dupa cum te iubesti pe tine" este textul lor cheie, interpretat in asa fel incat te obliga sa accepti ideea ca "dragostea de sine" este o conditie esen iala pentru ca sa existe "dragoste pentru aproapele."1 Problema esentiala care se afla in spatele necazurilor prin care trec unii oameni este identificata ca fiind o proasta imagine si acceptare a sinelui, ceea ce, in opiniile unora, ar fi chiar esenta pacatului. Prin urmare, eforturile in consiliere ar trebui directionate in a-i ajuta pe oameni sa se accepte pe deplin.
Un alt grup de consilieri considera ca oamenii sunt deja destul de mult preocupati de ei insisi, iar efortul de a-i incuraja sa se autoaccepte agraveaza si mai mult problema. Problema adevarata nu sunt dorintele neimplinite, pretind acesti oameni, ci depravarea. Pacatul a orbit intr-atat inimile si mintile oamenilor, incat numai adevarul Bibliei poate readuce lumina. De aceea studierea Cuvantului lui Dumnezeu este o prioritate.
Avocatii iubirii de sine ii vad pe acesti consilieri mult prea insensibili la adancile nevoi umane, prea mult prinsi de pozitia lor exegetica rece si rigida, asa incat pierd adevarul cald al dragostei lui Dumnezeu, care pulseaza ca o inima in intreg mesajul Scripturii.
De cealalta parte a acestei vai adanci se afla exegetii rigizi, care speculeaza ca, de fapt, conceptia despre sine ar fi calul troian, un complot care ar urmari sa aduca in interiorul zidurilor cetatii lui Dumnezeu un umanism lipsit de Dumnezeu, deghizat intr-un limbaj cu aparente crestine. Ingrijorarea lor principala pare a fi aceea ca orice invatatura care pune accentul pe conceptia despre sine ascunde o distorsionare a Evangheliei, in centrul ei aflandu-se omul. Prin urmare, ei se opun si demasca orice invatatura de acest fel, crezand ca astfel apara credinta data o data pentru totdeauna. Ei tind sa-i priveasca pe avocatii iubirii de sine ca pe o multime amestecata?unii, credinciosi sinceri, care vor sa fie biblici, altii, care sustin pe fata pozitii liberale sau cel putin neortodoxe, dar cu totii inselati, pe pozitii gresite si potential periculosi.
In ce ma priveste, nu ma pot regasi in nici una din aceste tabere. Se pare ca cei care sustin pozitia iubirii de sine reduc pacatul la mai putin decat o revolta odioasa si aroganta sau o prosteasca autosuficienta si, prin urmare, propun un remediu mult prea moderat pentru a trata adevarata problema.
Pe de alta parte, fara intentie, datorita unei dorinte sincere de a interpreta corect textul, exegetii rigizi il lipsesc de unele valente si de puterea de a schimba vieti. Pentru a promova o intelegere impersonala si non-relationala a Bibliei, ei neglijeaza multe pasaje care subliniaza valoarea si importanta comuniunii si intimitatii. Abordarea lor produce mai degraba oameni care exceleaza in stiinta si rigiditate teologica decat in dragoste, viata non-defensiva si sfintenie constienta. Ei vor insista ca o exegeza corecta a textului nu este niciodata separata de aplicatie, si anume: Cuvantul lui Dumnezeu?inteles, proclamat si ascultat?este suficient prin el insusi pentru a schimba vieti. Dar, in acest proces, Dumnezeu este intr-un fel separat de Cuvantul Sau, si timpul pe care-l petrecem studiind Scriptura nu ne apropie de Persoana care a rostit cuvintele pe care le studiem.
Invatatura acestor exegeti rigizi lasa neatinse?si, de aceea, neschimbate— domenii importante ale vietii umane. Adevarul vital care trebuie sa patrunda cele mai intime domenii ale vietii a fost inlocuit cu adevarul tehnic care-i ajuta pe oameni sa treaca examenele de seminar si sa intocmeasca predici corecte din punct de vedere exegetic, dar care nu comunica in adancime, nu se relationeaza corect si nici nu proclama adevarul pentru cele mai adanci nevoi umane. O intelegere a Bibliei care nu reuseste sa raspunda la dificila problema a modului in care ne putem implica eficient unul in viata celuilalt nu este de fapt o intelegere completa a Cuvantului sfant.
Fiecare crestin care crede ca Biblia este Cuvantul infailibil, plin de autoritate si suficient al lui Dumnezeu, doreste cu ardoare ca procesul gandirii lui sa fie guvernat de textul ei si sa se bucure de un real sprijin biblic. Dar, cand ne intoarcem la Biblie pentru a gasi raspunsurile la problemele cu care se confrunta in fiecare zi consilierii (de exemplu: "Ce pot face cu o adolescenta foarte retrasa, care se uraste pe ea insasi fiindca tatal ei o molesteaza sexual de trei ani si continua sa o faca?"), apare un al patrulea set de probleme spinoase.
Care sunt principiile de interpretare si aplicare care ar trebui sa controleze eforturile noastre de a extrage din text acele informatii cu care sa o ajutam pe aceasta adolescenta— Credem noi cu adevarat ca Biblia este cartea cea mai buna, in care putem gasi raspunsuri la acest fel de intrebari? Daca raspunsul este pozitiv, cum ne putem pazi ca sa nu "gasim" sprijin pentru pozitiile pe care deja le aveam inainte de a veni la text? Oare consilierul sincer, nascut din nou, dar care nu are nici o pregatire in domeniu, nici seculara, nici teologica, este capabil numai de un fel de interpretare personala si, din aceasta cauza, dependent de teologi adevarati pentru o exegeza "reala"? Daca este asa, de ce adevaratii teologi raspund atat de rar la grelele probleme pe care le pun oamenii cu privire la viata de fiecare zi?
Este Biblia un manual pentru consilieri sau nu? Unii insista sa afirme ca Biblia descopera tot ce avem nevoie sa cunoastem pentru a fi pe deplin echipati ca si crestini si apoi (cred eu, fara o baza) ii trimit pe oamenii cu probleme "psihologice" sa fie ajutati de specialistii care au capacitatea de a-i ajuta (de exemplu consilieri care au fost educati intr-un mediu necrestin). Ei accepta obisnuita diferenta dintre problemele spirituale si cele psihologice si consulta Scriptura numai in ce le priveste pe primele. Este aceasta diferenta legitima? Constituie problemele psihologice o categorie cu totul diferita de problemele spirituale? Daca da, atunci care este distinctia dintre cele doua categorii? Poate ca agorafobia nu este decat o eticheta pentru o realitate care, daca ar fi bine inteleasa, ar putea deveni o problema pe care Biblia o trateaza, cel putin ca principiu. S-ar putea ca problemele psihologice si cele spirituale sa se dezvolte din aceeasi radacina.
Si daca, totusi, cele doua reprezinta categorii diferite de dificultati, oare putem noi sa ne incredem intr-un psiholog care nu este nascut din nou sa ne lumineze in privinta problemelor psihologice, la fel cum ne incredem intr-un medic competent, fie el nascut sau nu din nou, pentru a ne trata problemele fizice? Sau Cornelius van Til are dreptate atunci cand vorbeste despre efectul noetic al pacatului care contamineaza fiecare concluzie a unui necredincios cu probleme morale?
Poate ca ar trebui sa ne intoarcem spre cealalta posibilitate, care spune ca nu exista decat o singura categorie de probleme, ca asa-numitele probleme mintale sau reactii neurotice sunt, de fapt, probleme spirituale complicate, care au o noua eticheta, deghizate, dar totusi probleme pentru care Biblia ofera un cadru potrivit de intelegere. Daca urmam acest mod de gandire, atunci ce putem face cu marea masa a datelor minutios adunate de cercetatorii seculari? Sa le ignoram ca fiind nefolositoare? Sa selectam acea parte care poate fi sprijinita cu notiuni biblice si sa vorbim despre paganii care se impiedica de adevar? Sa reinterpretam, folosind o grila biblica prestabilita, tot ceea ce a fost observat de psihologii seculari?

* * *

Intrebarile sunt fara de sfarsit. La fel sunt si raspunsurile propuse de diferiti ganditori crestini. Situatia din domeniul consilierii crestine este o imagine fidela (in fiecare aspect negativ) a diviziunilor din sanul miscarii evanghelice, diviziuni care-i impart pe crestini in tabere denominationale rivale, fiecare aparandu-si diferentele cu o vigoare care aminteste de lupta pentru existenta, fiecare tratandu-i pe ceilalti uneori cu bunavointa, alteori cu dispret.
Denominatiile intre consilierii crestini includ o diversitate de scoli de gandire, mai mult sau mai putin cunoscute, unele cu toate semnele caracteristice unei miscari bine determinate:

>> "Numele" liderilor este foarte cunoscut; >> Discipoli plini de zel; >> Conferinte speciale la care participa in principiu numai cei credinciosi miscarii; >> O lista autorizata de autori si vorbitori; >> Un jargon care-l pozitioneaza pe cel ce-l foloseste printre initiati.

Speranta ca din dialogul si studiile comune va iesi la iveala o intelegere substantiala nu este prea mare?nu mai buna, cred eu, decat sansa de a ajunge la o pozitie ecumenica la care sa subscrie cu bucurie toate denominatiile conservatoare. Diferentele vor ramane, chiar si in sanul celor ce se afla pe pozitii teologice esentiale.
Probabil ca aceste diferente sunt inevitabile, si de aceea tolerabile, poate ca sunt chiar bune. Intr-o lume in care luptam cu mintile noastre imperfecte pentru a intelege ceea ce a spus Dumnezeu, se poate ca diversitatea de gandire dintr-un cadru bine definit sa fie chiar sanatoasa. Prea adesea crestinii se asculta unii pe altii numai pentru a gasi puncte de divergenta, nu pentru stimulare reciproca. Rezulta de aici subminarea acelui proces creativ de gandire care ne-ar putea fi de folos tuturor, mai ales in domeniile cu nisipuri miscatoare.
Articularea clara a diferitelor puncte de vedere si abordarea simpla, fara preconceptii a ideilor deja formate, cu hotararea ferma de a lasa Scriptura sa fie arbitrul final, ar putea fi o examinare productiva a propriilor noastre pozitii. Am putea vedea apoi limpede unde modul in care intelegem lucrurile pur si simplu nu trateaza adecvat problemele reale. Daca lasam Scriptura pe o pozitie inalta de autoritate, acest lucru ne va constrange sa ne intoarcem la text, poate cu noi metode de studiu, dar cu siguranta presati de anumite intrebari care cer un raspuns urgent. Intr-o atmosfera de dragoste reciproca, respect si toleranta, dialogul ar putea deveni foarte profitabil.
Dialogul intre crestini insa (ca si intre necrestini) degenereaza foarte rapid in diviziuni, tensiuni si ostilitate. Un spirit partinic, hranit de neintelegere si retorica insuficient gandita, incurajeaza atat o atitudine suspicioasa fata de toti cei a caror loialitate se afla in afara cercului nostru ingust, cat si un sprijin nesanatos pentru "ai nostri". De ce? De ce este comunitatea copiilor lui Dumnezeu atat de inclinata spre lucruri de mica importanta? De ce suntem inclinati spre apartenenta la un clan, spre denigrarea celor diferiti de noi, cand ar trebui sa aratam compasiune si intelegere celor care nu sunt de acord cu noi?
Raspunsul, cred eu, este atat simplu cat si tragic: ne aflam mereu in aparare, mandri, si ne simtim amenintati. Avocatii uneia dintre parti cred uneori ca singurul lor scop in contactele dintre "taberele adverse" este sa informeze si sa corecteze, dar niciodata sa asculte. Ne convingem pe noi insine ca suntem aparatori ai adevarului, dar avem, de fapt, inconstient, o pozitie defensiva. Din cauza faptului ca rareori ne examinam propriile motive atunci cand dialogam si preferam sa credem in mod naiv ca Duhul Sfant se afla in spatele zelului nostru, dialogul esueaza, fiecare crezand in dreptatea lui, ramanand pe vechile pozitii si respingandu-i, cu piosenie, pe toti ceilalti.
Exista, desigur, si o aparare legitima a adevarului. Un misionar crestin care intra intr-o cultura musulmana trebuie sa fie hotarat sa nu compromita adevarul mesajului Evangheliei in efortul sau de a zidi punti pentru oamenii din acea cultura. El se afla acolo pentru a face prozeliti, pentru a-i intoarce pe oameni de la o pozitie falsa la una corecta. Scopul sau clar nu include o sinteza a ideilor pe calea dialogului.
Nici consilierii crestini nu considera ca adevarul lui Dumnezeu este un set flexibil de concepte care se pot imbina cu usurinta in orice scoala de gandire. Exista adevar si exista eroare, iar Biblia este canonul ultim care hotaraste ce este fiecare. Intre crestinii care sunt la fel de dedicati adevarului Scripturii exista diferente notabile in domenii ca eclesiologia, escatologia si pneumatologia, si fiecare dintre noi ar trebui sa-si mentina pozitiile studiate si acceptate cu o convingere sincera.
Dar in familia celor care marturisesc domnia lui Hristos si autoritatea Bibliei ar trebui ca anumite atitudini sa fie caracteristice. Cei de pe margine ar trebui sa vada ca ne vorbim unul altuia intr-un spirit de sprijin si dragoste reciproca. Ma tem insa ca ceea ce vad ei este o atitudine de tipul "Astept sa vad cand ma vei calca pe batatura si ma voi retrage cu un strigat plin de neprihanita indignare".
Cand vederile noastre de consilieri crestini difera (asa cum inevitabil se intampla), ar trebui sa ramanem credinciosi convingerilor noastre, pe masura ce cautam sa facem cat mai clare diferentele existente. Si oriunde credem ca gresim sau unde exista tendinte periculoase, ar trebui sa ne schimbam atitudinea cu o umilinta plina de gratie, dar in acelasi timp cu fermitate.
Problema este ca nu reusim sa facem aceasta cu adevarat bine. Tendinta noastra pacatoasa este mai degraba sa ne bucuram, tacit si inconstient, de critica pe care o putem aduce unei pozitii diferite de a noastra. Scuturam cu tristete capul pentru eroarea fratelui nostru, in timp ce inima noastra bate plina de bucurie din cauza superioritatii noastre. Declararea erorii cuiva, mai ales daca este facuta in fata unei audiente care gandeste asemenea noua, poate fi o experienta ametitoare, ceva similar conducerii unei galerii de suporteri inaintea unui meci de campionat.
Ca si crestini, mai mult decat ceilalti oameni, noi ar trebui sa recunoastem cum ne putem insela singuri prin atribuirea de motivatii nobile unor actiuni arogante si fariseice. Cunoscandu-ne tendinta spre autoinaltare, ar trebui sa fim foarte precauti atunci cand exprimam diferentele dintre noi. Ar trebui sa petrecem mai mult timp in rugaciune, cercetandu-ne motivele, asteptand sa gasim scopuri egoiste, care ne servesc pe noi. Trebuie sa evitam retorica inflamanta, mascarada a unei denuntari curajoase a erorii, si sa o inlocuim cu o discutie pasionata, dar rationala, cu un ganditor care ne este frate. Indrazneala poate foarte usor deveni aroganta.
Data fiind prezenta situatie, dupa parerea mea, viitorul consilierii biblice este descurajant. Ea are intregul potential (intr-o oarecare masura devenit certitudine) de a imparti, in loc de a binecuvanta in mod substantial. Consilierea poate deveni foarte usor o platforma pe care liderii sa-si ridice propriile monumente, in loc sa fie un cadru care sa serveasca la a patrunde, cu deplina compasiune, in vietile celor care au nevoie de adevarul lui Dumnezeu. Poate deveni o ocazie pentru cearta si ura, in loc sa fie un mijloc de a ne imbunatati relatiile in grupul in care fiecare e dator sa iubeasca pe celalalt. Dar lucrurile ar putea fi diferite.
Daca vrem ca aceasta consiliere crestina sa-si realizeze intregul potential de a-L glorifica pe Dumnezeu, Cel care este singurul ce poate vindeca pe cei cu inima franta si-i poate impaca pe pacatosi cu Sine, atunci propun ca, in timp ce discutam aceste subiecte, sa ne supunem pe noi insine unor linii calauzitoare foarte simple, dar si foarte usor de violat.

Principiul 1: Sa ne articulam pozitiile cu grija si nondefensiv. Demonstrati-le consistenta pe baza Scripturii, cu o fervoare fara antagonisme, care sa faca pereche buna cu convingerea ca ele sunt valide si folositoare. Acolo unde convingerile sunt nesigure, fervoarea ar trebui controlata. (Pentru a urma primul principiu este necesara o semnificativa examinare a propriilor motive.)

Principiul 2: Sa mentinem o deschidere constienta pentru a schimba pozitiile pe care le sustinem acum, daca ajungem sa credem ca schimbarea este sustinuta de noile cunostinte si valente descoperite ale Scripturii. Dovedeste aceasta disponibilitate participand la conferintele tinute de alti consilieri crestini. Luati in considerare in mod serios si consultati pozitiile lor, daca este posibil intr-un dialog neintermediat. Invitati teologi sa evalueze po itia voastra teologica.

Pricipiul 3: Lucreaza in mod constient pentru a urma drumul convingerilor deschise, evitand caderea fie in extrema sincretista (unde unitatea este plasata deasupra adevarului), fie in extrema exclusivismului (convingeri care duc pana in punctul unde condamnarea altui punct de vedere precede intelegerea lui). Ar trebui sa fim de acord cand putem, sa nu fim de acord atunci cand trebuie si sa cooperam oricand este posibil, fara a compromite urmarirea scopurilor divine.

* * *

In aceasta carte intentionez sa respect aceste trei principii. Scopul meu este de a prezenta cateva din roadele eforturilor mele de a intelege consilierea biblica. Nu doresc sa contribui la o dezvoltare a unei alte denominatii pe taramul consilierii. Intentionez insa sa-mi prezint ideile intr-o asemenea maniera incat sa suscite viitoare discutii, sa clarifice neintelegeri si sa ne coboare mai adanc in Cuvantul lui Dumnezeu, sa ne oblige sa punem mai multe intrebari.
Cititorii familiarizati cu scrierile mele anterioare vor observa o anumita deplasare in conceptele mele, dar, cred eu, nu una fundamentala. De exemplu, preferinta mea actuala este sa vorbesc despre dorinta adanca din inima omului dupa relatii si impact, in locul nevoii personale de siguranta si semnificatie. Unii au interpretat ca eu consider nevoia omului de siguranta si semnificatie ca fiind natura lui esentiala si, prin urmare, telul lui pe termen lung. In mintile lor asadar, rezultatul a fost imaginea unui om care-si urmareste propria implinire, in locul imaginii unui om care sa-L aiba in centru pe Dumnezeu, subliniind importanta ascultarii de El si a preocuparii de a-I aduce glorie.
Din cauza faptului ca am ales termenul "nevoie", se pare ca am comunicat unora ceva ce nu cred si, mai mult chiar, ceva la ce ma opun cu tarie, de aceea sper ca expresia "tanjire profunda", care reprezinta setea pe care numai Domnul o poate stinge, va transmite mai bine ceea ce am crezut dintotdeauna. Cititorul atent va putea descoperi si alte mutatii, unele substantiale, in gandirea mea.
Intentia acestei carti este sa constituie doar un cadru de referinta pentru gandire in domeniile consilierii si ucenicizarii. Pentru a sti ce intrebari sa pui si ce observatii sa subliniezi in timpul orelor de consiliere, este necesar un simt intuitiv al oamenilor, care vine numai dupa ani de reflectare asupra conditiei umane si in urma lucrului efectiv cu ei. Insusirea cu brio a conceptelor din aceasta carte nu va echipa pe nimeni sa fie un consilier eficient, ci, cred eu, va constitui o baza pentru dezvoltarea unei bune intelegeri a oamenilor. Discutia asupra modului in care se produc schimbarile in viata oamenilor si cum promoveaza consilierii aceste schimbari trebuie sa se bazeze pe modul in care opereaza oamenii si modul in care se dezvolta problemele lor. Acest volum incearca sa fie o astfel de baza.
Pe parcursul scrierii acestei carti m-am rugat ca intre evanghelici, desi diferiti in multe privinte, dar uniti in cele esentiale, sa se dezvolte o grija prieteneasca tot mai mare pentru a onora suprematia lui Hristos si autoritatea Bibliei in toate eforturile noastre in ceea ce priveste consilierea crestina.
Vezi mai mult

Informatii suplimentare

Informatii suplimentare

Cod 20615
Autor Larry Crabb
Editura Kerigma
Nr. pagini 222
Dimensiuni 14,5 x 20,5 cm
Anul publicarii Nu
Seria Nu
Volum Nu
Colectie Nu
Editia Nu
Coperta Nu
Legare Nu
Limba Nu
ISBN Nu

Comentarii

Comentarii (6)

Intelegand oamenii. Tanjirea profunda dupa relatiiComentariu de Iana
Evaluare
O carte minunata si de ajutor in consilere. Abia astept sa aplic... (Postat pe 26.06.2019)
O carte fainaComentariu de George
Evaluare
Este un manual pentru un incepator in domeniul consilierii. Aceasta carte reprezinta fundamentul consilierii crestine si arata modul in care este alcatuita personalitatea omului (dorinte adanci, vointa, ratiunea si sentimentele). In acelasi timp, este o carte foarte profunda care atinge domenii adanci ale fiintei umane. Asa ca recomand ca aceasta carte sa fie studiata, nu doar lecturata. (Postat pe 12.11.2017)
evaluareComentariu de Ligia
Evaluare
O carte de capatai pentru intelegerea nevoilor omului, in intelegerii importantei consilierii crestine si a practicarii unui model biblic de consiliere. Un continut valoros si plin de profunzime. (Postat pe 11.11.2017)
Comentariu de Dor de tara
Evaluare
Mie imi place cum scrie Larry Crabb am citit aproape toate cartile lui. (Postat pe 02.05.2013)
Comentariu de Dan C.
Evaluare
Cartea este destul de buna in privinta continutului mai ales pentru intelegerea fundamentelor crestine ale consilierii. Traducerea cred - nu stiu sigur ca nu am citit originalul - este putin deficitara. Legarea cartii este sub orice critica. Cand o citeam mi s-au desfacut foile si nici nu am ajuns la sfarsit (chiar daca sunt grijuliu cu cartile) in general. (Postat pe 14.06.2006)
Comentariu de Bezi Gina
Evaluare
Excelenta! ca de altfel orice carte pe care am citit-o a dr.-lui Crabb.O recomand in special celor care sunt implicati in slujire in domeniul consilierii. (Postat pe 12.06.2006)

Scrie propriul tau comentariu.

Numai utilizatorii inregistrati pot evalua si scrie comentarii. Pentru a evalua si comenta, te rugam sa te autentifici sau sa-ti creezi cont.