Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI

De douăzeci şi cinci de veacuri lumea iudeo-creştină şi-a pus mereu întrebări cu privire la alegerea lui Dumnezeu (colectivă, etnică, sau individuală?), la universalitatea binefacerii divine, la predestinare, la harul divin şi la libertatea umană. Răspunsurile nu au fost întotdeauna uniforme, ba dimpotrivă au suscitat numeroase polemici şi controverse, care au dus chiar la erezii şi diviziuni care se menţin până în zilele noastre. Să ne gândim doar la pelagianism, molinism sau jansenism.

Pentru o mai bună cunoaştere a discuţiilor care s-au purtat de-a lungul veacurilor pe tema harului, Editura „Sapientia” prezintă lucrarea Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI, scrisă de Bernard Quilliet şi tradusă în limba română de prof. Leria Lilian Brătescu şi pr. dr. Ştefan Lupu.

Studiul începe cu prezentarea noţiunii de har în Sfânta Scriptură. Chiar dacă termenul propriu-zis de „har” nu apare în literatura veterotestamentară, ideea de disponibilitate, de asistenţă sau compasiune din partea lui Dumnezeu faţă de om se regăseşte aproape la fiecare pas. Odată cu Noul Testament, noţiunea de har intră în vocabularul obişnuit ca dar cu totul gratuit, acordat oamenilor spre mântuirea lor, păstrând, în acelaşi timp, toate sensurile regăsite în Vechiul Testament. În continuare, Bernard Quilliet prezintă pe larg contribuţia sfântului Ieronim, a sfântului Augustin şi a urmaşilor lor la înţelegerea noţiunii de har, dar şi controversele pe care Biserica le-a avut-o de dus cu adversarii harului, între care se evidenţiază pelagienii sau marsilienii, moliniştii sau janseniştii. Cartea se încheie cu o anexă şi cu un mic lexic teologic, care poate fi de folos pentru înţelegerea unor termeni specifici teologiei harului.

Lucrarea se doreşte a fi mai degrabă una istorică decât dogmatică, Bernard Quilliet limitându-se la a trece în revistă tocmai aceste neînţelegeri şi răspunsurile care s-au dat de-a lungul timpului. Totuşi, realizând acest studiu, autorul îşi doreşte ca cititorii „să dobândească câteva noţiuni istorice de bază şi să-şi facă de acum înainte o idee ceva mai precisă despre un subiect arzător precum acela al raporturilor enigmatice dintre harul lui Dumnezeu şi libertatea omului sau, mai bine zis, despre importanţa lor relativă în lucrarea de mântuire!”

-- Laurenţiu Turbuc

CUPRINS

In loc de prefaţă    7

Capitolul I. Harul în Vechiul Testament    15
Capitolul II. Harul în Noul Testament    30
Capitolul III. Harul în primele veacuri ale Bisericii    48
Capitolul IV Provocarea pelagiană    61
Capitolul V Replica augustiniană    75
Capitolul VI Augustinismul confruntat cu primele reticenţe    92
Capitolul VII. Restrângerea domeniului acestei dispute (secolele VI - XIII)    114
Capitolul VIII. Soluţia tomistă    135
Capitolul IX. Nelinişte şi confuzie la sfârşitul Evului Mediu    155
Capitolul X. Erasmus şi liberul arbitru    171
Capitolul XI. Fiii denaturaţi ai sfântului Augustin şi despre „servo arbitrio”    188
Capitolul XII. Inţelepciunea tridentină    211
Capitolul XIII. Despre folosirea mai mult sau mai puţin bună a latitudinii conciliare    231
Capitolul XIV Despre mai multa sau mai puţina folosire a latitudinii conciliare    246
Capitolul XV Probabilişti, cazuişti, laxişti    260
Capitolul XVI. Umanismul evlavios    285
Capitolul XVII. Rezistenta în fata molinismului şi naşterea jansenismului    301
Capitolul XVIII. Premisele unui conflict major    321
Capitolul XIX. In toiul luptei    338
Capitolul XX. O stare de calm provizorie    356
Capitolul XXI. Ultimele crispări şi soluţia finală    370
Capitolul XXII. Secolul al XVIII-lea 389
Capitolul XXIII. Secolul al XlX-lea (1789-1914)    414
Capitolul XXIV Epoca recentă    439

In loc de concluzie    457
Anexă    458
Mic lexic teologic    461