Imnuri către Dumnezeu. Cuvântări, rugăciuni și poeme înălțătoare

Descopera toate tainele lui Hristos de la nastere la inviere si alunga neintelegerile referitoare la Sfanta Treime si legatura intre ei dintr-o perspectiva ortodoxa a sfantului Grigorie de Nazianz, unul dintre Sfintii Parinti a bisercii, care a primit numele de "Teologul"

Grigorie de Nazianz (329-389) este considerat unul dintre sfintii Parinti ai Bisericii, alaturi de Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Sfantul Augustin etc., autoritati in domeniul teologic, a caror viata si opera exprima in totalitate doctrina ortodoxa si sfintenia crestina. A fost episcop al Constantinopolului si, datorita intelepciunii de care a dat dovada, este singurul care a primit titlul de „Teologul”, in afara de evanghelistul Ioan. Se poate spune ca exista o legatura de suflet intre poporul roman si Sf. Grigorie Teologul, o parte din capul sau aflandu-se la Manastirea Slatina din judetul Suceava, fiind prima oara adus de la Constantinopol de catre domnitorul Alexandru Lapusneanu, si readus inapoi dupa un periplu prin Rusia tarista in timpul Primului Razboi Mondial.

Cartea de fata cuprinde:

• cinci cuvantari ale sfantului cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun
• precum si o colectie de poeme dogmatice si imnuri de slava inchinate lui Dumnezeu.

Cele cinci cuvantari clarifica in mod ortodox probleme legate de teologie si iconomie crestina.

In ce priveste teologia, sfantul vorbeste despre Dumnezeu ca Treime, oferind publicului de atunci si de acum invataturi care alunga indoielile si neintelegerile referitoare la Tatal, Fiul si Sfantul Duh si la relatia dintre acestia.

In ce priveste iconomia, aceasta cuprinde toate tainele referitoare la cea de-a doua persoana a Treimii, Hristos, de la nasterea si pana la invierea Sa. Poemele dogmatice urmareau, la vremea la care au fost scrise, sa transmita invatatura crestina intr-o forma accesibila si captivanta, asemanatoare poemelor lui Homer. Imnurile care incheie aceasta carte inalta sufletele, purificandu-le de zgomotul si tulburarea lumii in care traim

* * *

„O, Tu, mai presus de toate, caci cum altfel mi-e ingaduit sa Te laud? Cum Te va canta cuvantul, caci nu esti de grait cu niciun cuvant. Cum Te va contempla mintea, caci nu esti cuprins de nicio minte, Singur Tu fiind de negrait, ca unul care le-ai creat pe toate cele cu grai Singur Tu fiind de necunoscut, fiindca le-ai creat pe toate cele cu cuget Toate, si cate graiesc, si cate nu graiesc, Te cuvanta. Toate, si cate cugeta, si cate nu cugeta, Te cinstesc. Caci dorurile si durerile tuturor sunt in jurul Tau.”

Caci trebuie sa se petreaca in mine schimbarea cea buna si, asa cum din cele care erau mai fericite au venit cele triste, tot asa din cele triste au venit cele care sunt mai fericite, «caci unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul» si, daca gustarea aceea a dus la osanda, cu atat mai mult patimile lui Hristos la indreptarea din credinta! Sa sarbatorim deci nu ca la un praznic omenesc, ci ca la unul dumnezeiesc; nu lumeste, ci supralumeste; nu pe cele ale noastre, ci pe cele ale Celui al nostru, sau, mai bine zis, pe cele ale Stapanului; nu pe cele ale slabiciunii, ci pe cele ale tamaduirii; nu pe cele ale creatiei de la inceput, ci pe cele ale creatiei noi de acum.”

„Dumnezeu a fost este si va fi de-a pururi sau, mai bine zis, este de-a pururi, deoarece vorbele «a fost» si «va fi» sunt sectiuni ale timpului nostru omenesc si ale firii mereu curgatoare, pe cand vorba «este de-a pururi» afirma o numire pe care El Insusi Si-o da, cand a vorbit cu Moise pe munte. Caci, deoarece El cuprinde in sine totul, El este existenta cea fara de inceput si fara de sfarsit, este ca un ocean de fiinta nesfarsit si nemarginit, lucru care depaseste orice cugetare cu privire la timp si la natura, intrezarit de minte doar […].”


CUPRINS

CUVANTARI LA PRAZNICE IMPARATESTI
CUVANTARE LA ARATAREA LUI DUMNEZEU SAU LA NASTEREA MANTUITORULUI
CUVANTARE LA SFINTELE LUMINI
CUVANTARE LA SFINTELE PASTI
CUVANTARE LA CINCIZECIME
CUVANTARE LA SFINTELE PASTI SI DESPRE ZABAVA
POEME DOGMATICE
DESPRE TATAL
DESPRE FIUL
III. DESPRE DUHUL
DESPRE LUME
DESPRE PROVIDENTA
TOT DESPRE PROVIDENTA
VII. DESPRE EXISTENTELE CUGETATOARE
VIII. DESPRE SUFLET
DESPRE TESTAMENTE SI DESPRE ARATAREA LUI HRISTOS
CONTRA LUI APOLINARIE, DESPRE INTRUPARE
DESPRE INTRUPARE
XII. DESPRE CARTILE AUTENTICE ALE SCRIPTURII INSUFLATE DE DUMNEZEU
XIII. PATRIARHII FII AI LUI IACOV
XIV. PLAGILE EGIPTULUI
DECALOGUL LUI MOISE
XVI. DESPRE MINUNILE PROFETULUI ILIE SI CELE ALE  PROFETULUI ELISEI
XVII. INSCRIPTIA DE LA TEMPLUL LUI ILIE, CHEMAT CASA VADUVEI
XVIII. DESPRE SPITA NEAMULUI LUI IISUS
XIX. CEI DOISPREZECE UCENICI AI LUI HRISTOS
MINUNILE LUI HRISTOS DUPA MATEI
XXI. MINUNILE LUI HRISTOS DUPA MARCU
XXII. MINUNILE ACELUIASI DUPA LUCA
XXIII. MINUNILE ACELUIASI DUPA IOAN
XXIV. PARABOLELE SI ENIGMELE LUI HRISTOS
XXV. PARABOLELE LUI HRISTOS DUPA MARCU
XXVI. PARABOLELE LUI HRISTOS DUPA LUCA
XXVII. PARABOLELE CELOR PATRU EVANGHELISTI
XXVIII. FURTUNA POTOLITA DE HRISTOS
XXIX. IMN CATRE DUMNEZEU
XXX. IMN CATRE DUMNEZEU
XXXI. ALT IMN
XXXII. IMN DE SEARA
XXXIII. RUGACIUNE DE MULTUMIRE
XXIV. ALTA RUGACIUNE DE MULTUMIRE
XXXV. RUGACIUNE INAINTE DE CITIREA SCRIPTURILOR
XXXVI. RUGACIUNE PENTRU BUNA CALATORIE
XXXVII. O ALTA RUGACIUNE DE BUNA CALATORIE
XXXVIII. O ALTA RUGACIUNE DE ACELASI FEL

Sfantul Grigorie de Nazianz, supranumit Teologul, s-a nascut in jurul anului 330, in Arianz, langa oraselul Nazianz din Capadocia. Sf. Grigorie isi insuseste cultura profana (filozofia si retorica) in Cesareea din Capadocia, apoi studiaza in Cesareea din Palestina si Alexandria.Formatia filozofica si-o desavarseste indeosebi la Atena, loc unde leaga o stransa prietenie cu Sf. Vasile.

Incepand cu 357 revine in patrie si se boteaza, iar dupa un an se retrage in singuratate, unde, alaturi de Sf. Vasile, studiaza Scriptura si operele Sfintilor alcatuind impreuna un fel de antologie a operei lui Origen, cunoscuta sub numele de Filocalia.

In anul 361 scrie tratatul Despre fuga (sau "Despre preotie") iar ca reactie la respingerea de catre imparatul Iulian a credintei crestine, Sf. Grigorie compune doua Invective impotriva lui Iulian; in anii urmatori, alaturi de prietenul sau Sf. Vasile, se angajeaza in lupta impotriva ereziei ariene prin cuvantari si dezbateri publice; in 372 este asezat de catre Sf. Vasile ca episcop. Dupa impacarea survenita intre Sf. Vasile si Antim, Sf. Grigorie ramane fara jurisdictie si se intoarce la Nazianz. La scurt timp dupa aceea se retrage la o manastire din Seleucia, unde va sta cativa ani.

In anul 379, dupa decesul imparatului Valente (care era de orientare ariana), episcopii ortodocsi din Tracia il aleg pe Sfantul Grigorie ca episcop la Constantinopol. Aici el rosteste cele Cinci cuvantari despre Dumnezeu, prin care argumenteaza natura Sfintei Treimi si unitatea Dumnezeiri.

Odata cu venirea lui Teodosiu ca imparat, bisericile trec din nou in mana ortodocsilor. Sf. Grigorie conduce mai departe Biserica constantinopolitana, dar refuza sa fie inscaunat mai inainte de a fi ales in mod canonic. Alegerea lui canonica are loc in 381, la Sinodul al II-lea ecumenic, pe care il va prezida pentru foarte scurt timp. In iulie 381, intristat de pierderea increderii episcopilor si a imparatului, renunta la scaun si se retrage definitiv la Arianz, unde isi va petrece ultimii ani ocupandu-se cu scrisul. Se stinge la 25 ianuarie 389. Dupa moartea Sf. Grigorie, Nichobulos, nepotul si executorul sau literar incepe munca de editare a scrierilor acestuia; la acest efort de restituire a participat si Eulalios, un alt membru al familiei. Incepand cu anul 400 Rufinus incepe traducerea predicilor Sf. Grigorie in limba latina.

Insemnatatea operei Sfantului Grigore de Nazianz a fost atat de mare, incat la Sinodul de la Calcedon a fost supranumit "Teologul", titlu acordat doar Apostolului Ioan si Sf. Simeon Noul Teolog. Opera sa este alcatuita din cuvantari, poeme si scrisori.

1. Cuvantarile, partea cea mai pretioasa a acestei opere sunt in numar de patruzeci si cinci, mai mult de jumatate datand din perioada constantinopolitana (379-381) Dintre acestea amintim: a) cuvantari dogmatice, intre care se disting cele cinci cuvantari teologice asupra Sfintei Treimi; b) cuvantari la sarbatorile crestine (Nasterea, Pastile, Cincizecimea etc.); c) panegirice pentru sfinti (Sf. Ciprian al Antiohiei, Sf. Atanasie etc.) in care oratorul desfasoara toate resursele artei sale; d) predici funebre (Cezarie, Sf. Vasile etc.), La acestea trebuie adaugate doua Invective adresate imparatului Iulian Apostatul si, in sfarsit, cateva cuvantari de circumstanta in care autorul explica si justifica purtarea sa.

2. Poemele dateaza din ultima perioada a vietii Sf. Grigorie fiind impartite in Poeme teologice si Poeme istorice, subdivizate fiecare in doua sectiuni - poemele teologice, in Poeme dogmatice si Poeme morale, iar poemele istorice, in Poeme personale si Poeme despre altii.

3. Culegerea de Scrisori cuprinde 244 de documente rezultate din corespondenta purtata cu personalitati din epoca (ramane incerta scrisoarea adresata lui Evagrie Ponticul).Cateva piese reprezinta totusi documente teologice de prim ordin.

Viata Sf. Grigorie de Nazianz si lupta sa impotriva principalelor erezii ale veacului sau (arianismul, pnevmatomahismul, eunomianismul - ca sa citam doar cateva dintre acestea) au lasat o impresie profunda asupra contemporanilor sai.