Despre credință și virtuți

Fraților, nu se cuvine să tăinuim adevărul, nici să tăcem cu privire la pricina căderii noastre. Dragostea oarbă pentru avuții îi înșală pe mulți. Cei care s-au alipit de avuțiile lor nu au fost pregătiți pentru a fugi [de prigoană]. Acelea au fost lanțuri pentru cei rămași, acelea au fost lanțurile care le-au întârziat curajul și le-au slăbit credința, le-au întemnițat cugetul și le-au împietrit inima. Și asta ca să-i dea pradă șarpelui care se hrănește cu țărână.26 De aceea și Domnul, Învățătorul celor buni, ne face să luăm aminte la viitor: „Dacă voiești”, spune, „să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi.”27 Dacă bogații ar face acest lucru nu ar pieri din pricina bogățiilor. Dacă și-ar pune comoara în ceruri, nu ar avea un vrăjmaș în casă, unul care îi va și ruina. Dacă vor avea comoara în ceruri, acolo le vor fi și inima, și sufletul, și simțirea lor. Nu poate fi biruit de lume cine nu are nimic în lume de care să poată fi biruit. Ar trebui să Îl urmeze pe Domnul, dezlegat de toate și liber, asemenea apostolilor și multora care s-au unit cu Hristos prin legături de nerupt, după ce și-au părăsit bunurile și părinții.

-- Sfântul Ciprian al Cartaginei