De la punk la Hristos: Din discotecă la amvon

„După 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la bătrân, bisericile au început să fie căutate. În comuna Pui, unde eram învățător, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu. În biserica baptistă din Pui aveam un credincios, pe fratele Tănase Daminescu, un om blând, altruist și iubitor de oameni. Prin exemplul lui și prin tinerii din familiile noastre, biserica a început să fie căutată de tinerii din sat, printre care un tânăr adolescent, înalt, cu o față luminoasă și zâmbitoare, provenit dintr-o familie de credincioși ortodocși, ca toți ceilalți, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un căutător de Dumnezeu, dar cu «legături» care nu erau încă «rupte».

Cum tinerii sunt atrași de tineri, Liviu a început să viziteze și biserica adventistă din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor două biserici, baptistă și adventistă, a fost una bazată pe înțelegere și dragoste frățească. Momentul despărțirii definitive de «lucrurile lumești» s-a produs prin decizia luată de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea în apa botezului, precedat de miracolul nașterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.

Ca de fiecare dată, în spatele fiecărei întoarceri la Domnul, stă o poveste de viață, care, fiind detaliată, nu face altceva decât să prezinte harul și puterea de transformare a lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre păcătoși. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune împreună cu apostolul Pavel în Romani 1:16 – «Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos,