Cum pot să dezvolt o viață de rugăciune personală

Rugăciunea este o parte crucială a vieții creștine, iar credincioșii trebuie să o cultive și să-i acorde o atenție deosebită. Atunci când se roagă, creștinii își exercită credința în pocăință, în supunere față de voia lui Dumnezeu și în glorificarea lui Dumnezeu. Apoi, credincioșii în Hristos trebuie să crească în viața de rugăciune și în comuniunea lor cu Dumnezeu. În această broșură, Joel R. Beeke oferă cititorilor modalități practice și folositoare pentru a-și îmbunătăți viața de rugăciune mai întâi autodisciplinându-se în dependență de Duhul Sfânt, și apoi apucându-L pe Dumnezeu. Învață și tu ce mare binecuvântare este să te rogi! 

„Joel R. Beeke îi ajută pe cititori să mențină în echilibru această realitate biblică ce constă în faptul că, pentru credincioșii în Hristos Isus, rugăciunea este atât de simplă și naturală ca respirația, și în același timp, e o practică ce trebuie învățată și cere multă perseverență. Nu contează care este nivelul maturității tale spirituale, această broșură te va provoca și te va încuraja în viața ta de rugăciune.”

Fragmente sugestive

Cum putem să trăim pentru Dumnezeu în public când atât de rar Îl întâlnim în privat? 

 După cum Greg Nichols scotea în evidență, o persoană care nu se roagă este nerecunoscătoare pentru că nu îi mulțumește lui Dumnezeu, este prezumțioasă pentru că nu își mărturisește păcatele înaintea lui Dumnezeu, este centrată pe sine însăși pentru că nu îi cere lui Dumnezeu să-i binecuvânteze pe alții, este încrezută pentru că nu se roagă nici măcar pentru nevoile zilnice, este sfidătoare pentru că nu Îl laudă pe Dumnezeu și nici nu se roagă ca împărăția Sa să vină, și este neprietenoasă cu Dumnezeu pentru că lipsa de rugăciune este evidența faptului că nu îi face plăcere prezența lui Dumnezeu. 

 Noi trebuie să prețuim rugăciunea oricum, chiar și atunci când nu vedem răspunsurile. Uneori poate fi mila lui Dumnezeu care ne privează de răspunsuri la rugăciuni, ca să stimuleze creșterea în supunere plină de credință față de El. Rădăcinile credinței adesea cresc cel mai adânc în pământul rugăciunilor care nu primesc răspuns. William Carey a lucrat ca misionar în India timp de opt ani până a botezat primul convertit de la hinduism la Hristos. Totuși, în acei ani Carey a învățat să trăiască doar pentru gloria lui Dumnezeu. El a scris: „Simt că este bine să-mi dedic sufletul, trupul și tot ce este al meu în mâinile lui Dumnezeu. Atunci lumea va părea mică, promisiunile mari, și Dumnezeu o moștenire atotsuficientă.” Întârzierea lui Dumnezeu a devenit hrană miezoasă pentru sufletul lui Carey. Aceasta se întâmplă și azi credincioșilor când, fiind încercați de tăcerea lui Dumnezeu în rugăciune, ei Îl găsesc pe Dumnezeu tot mai mult. Dumnezeu este întotdeauna mai măreț și mai de preț decât răspunsurile Lui. Cea mai mare îndurare este să-L găsești pe Dumnezeu, nu îndurările Sale. Atunci putem descoperi că oricând cerem argint, Dumnezeu poate să-Și învelească tăcerea în aur nepieritor! William Bridge a spus, „Un om care se roagă nu se poate simți niciodată jalnic, oricare ar fi condiția lui, pentru că el are parte de urechea lui Dumnezeu… Este un har să te rogi, chiar dacă nu primești niciodată harul pentru care te rogi.” 

 Dumnezeu are o cale fie de a răspunde rugăciunilor noastre, fie de a ne da ceva mai bun - adică, ceea ce ar fi trebuit să cerem de la bun început. Niciodată nu subestimați importanța rugăciunii. Referindu-se la evenimentele înregistrate în Fapte 12:1-10, Thomas Watson spunea: „Îngerul s-a dus după Petru în închisoare, dar rugăciunea a fost aceea care s-a dus după înger.” 

 Roagă-te, perseverează în rugăciune; nu obosi și nu slăbi (Luca 18:1). Adu-ți aminte că între timpul semănatului și cel al culesului plantele cresc. Continuă să le uzi cu rugăciunile tale. 

 Chiar dacă rugăciunile tale par fără viață, nu te opri din a te ruga. Deocamdată, învingerea apatiei pare grea, dar a refuza să te rogi este o dovadă de aroganță, autosuficiență și lenevie. Când forma exterioară a rugăciunii se pierde, totul se pierde. 

 Nu aștepta ca Dumnezeu să te trăsnească printr-un un fulger spiritual ca să îți împrospăteze viața de rugăciune. Cel puțin, pune un paratrăsnet! 

 Trebuie să ne rugăm cu o inimă ca de copil către Tatăl nostru care este în ceruri. Manton spunea: „Cuvântul unui copil mișcă inima tatălui mai mult decât îi poate mișca un orator pe toți ascultătorii lui”. Simpla încredere, reverență și dragoste îi face plăcere lui Dumnezeu. Să vii ca un copil la Tatăl înseamnă să-L onorezi în cel mai înalt fel și așa ai acces la cea mai adâncă compasiune a Lui. 

 Rugăciunile fără răspuns sunt uneori instrumentul lui Dumnezeu de a descoperi în noi dorințe care au crescut prea mari și prea lumești (Iacov 4:3-4). Lăcomia face cereri păcătoase lui Dumnezeu (Ps. 78:18-19), dar evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig (1 Timotei 6:6). Mulțumirea divină ne ia ochii de pe lucrurile lumești și-i ridică înspre sursa fericirii și a împlinirii. Asta nu înseamnă că toate dorințele noastre vor fi împlinite, nici că vom fi duși spre cer în lux și relaxare. Secretul mulțumirii, spune Pavel, este acela că aceasta îl susține pe credincios în vremuri bune și vremuri rele, în belșug și în nevoi, în boală și în sănătate (Filipeni 4:11-13). Acest fel de mulțumire se poate avea doar prin a te ține strâns de Dumnezeu prin rugăciune, așteptând de la El o revărsare continuă a harului Său. 

Perseverează în rugăciunea privată, indiferent cât de ocupat ești sau cât de apatic ești. Nu lua în seamă nicio scuză care te oprește din a te ruga. 

 Nu uita, tu și cu mine avem o nevoie absolută de rugăciune personală, nu doar de a ne aduce nevoile înaintea lui Dumnezeu, ci pentru că rugăciunea personală este o parte esențială a închinării. Rugăciunea nu este doar o vorbire cu tine însuți, o meditație în liniște, sau a veni la Dumnezeu cu o listă de cumpărărturi; este a veni cu smerenie, în credință înaintea lui Dumnezeu, dorind o comunicare cu El - a avea o conversație serioasă cu Dumnezeul Universului. Nu ne rugăm ca