Credința încununată. Gânduri alese, rânduri culese, scurte meditații duhovnicești

Fratii mei si surorile mele - de astazi, de maine si de totdeauna -, eu va rog sa ne oprim o clipa cu totii si sa ma ascultati acum ce vreau sa va spun si eu de la Domnul despre drumul acesta pe care il facem si pe care primii pasi ai nostri i-am facut impreuna cu ultimii ai lor, ai inaintasilor nostri minunati... Nu noi suntem incepatorii acestei Lucrari, noi suntem doar continuatorii ei! Nu noi am croit acest drum; el era croit cand noi am venit la el. Nu noi am fixat felul cum trebuie sa umble, sa lupte, sa invete si sa creada multimea de suflete care erau randuite sa-si afle mantuirea lor si sa-L marturiseasca pe Hristos Domnul in aceasta Lucrare cu acest nume frumos. Acest fel l-a fixat Duhul Domnului, Care i-a grait numai lui [Parintelui Iosif] intai. Nu noi am dus greul luptelor inceputului. Nu noi i-am primit fulgerul din cer al Duhului Sfant! Nu noi, nici unul din noi n-am primit insarcinarea inceputului, - ci el a primit scanteia din cer, el, acela despre care si timpul, si faptele marturisesc cutremurator ca, era un trimis dumnezeiesc! Intai l-au ascultat altii, si nu noi. Aceia au fost parintii si fratii nostri... Ei au venit cu draga inima in jurul trimisului ceresc. Ei au fost martorii patimilor si ai bucuriilor din primii ani. Ei au trait zguduitor toate luptele si jertfele primilor pasi. Au pus umarul la primele sarcini. Au sangerat pentru primele izbanzi. Au cantat pentru primele bucurii... Dintre ei s-au ales marii viteji care l-au ajutat, care l-au mangaiat, care si-au adus alaturi de el, cu tot sufletul si fiinta lor, sudoarea, lacrimile si sangele la aceste biruinte. Suntem noi oare niste urmasi, niste continuatori vrednici, care ne regasim constiinciosi pe drumul lor? Sau suntem niste fii nevrednici, care am parasit acest drum si luptam sa-i abatem pe alte cai si pe alti frati ai nostri, care inca mai sunt pe el? - Traian Dorz