Crampeie dintr-un vis. Vol. 1

„Ce tainică şi binecuvântată, ba şi cu neputinţă de limpezit pentru «ochi străini» poate fi legătura pusă de Dumnezeu între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, între fraţi şi surori! Noi am «botezat»-o cu câteva nume, ca şi cum ar fi mai multe stările cuprinse în ea, cum, de fapt, şi sunt: dragoste, părtăşie, dor... Dar înţelesul întreg îi rămâne de-a pururi nelămurit pe deplin de oricare dintre ele, încât te întrebi dacă nu cumva ea însăşi este străină de pământul nostru cel atât de mărginit din care am fost făcuţi, precum suflarea de viaţă cu care ne-a înzestrat Creatorul dintru început (cf. Facerea 2, 7). Poate de aceea nu pot fi stâmpărate nicicând! Dragostea rămâne pururi nesăturată - şi când se dăruieşte, şi când (se) aşteaptă. Părtăşia se vrea mereu şi mai adâncă de cum este. Iar dorul, ca vulturul înălţimilor tot mai albastre, îşi întinde aripii" spre zările nestrăbătute încă...” -- PETRU GIURGI