Chemarea profețiilor: Considerații generale și studii în cartea profetului Daniel

Realitatea este că nu poți citi Biblia fără să citești profeții, pentru că ea începe cu un pasaj profetic major și se încheie cu un alt pasaj profetic major. Primul este scris de Moise în Geneza, iar al doilea este scris de apostolul Ioan în Apocalipsa. Acestea sunt „coperțile” Bibliei, subliniind faptul că ea este o carte de descoperiri ale „cuvintelor lui Dumnezeu”. Cărțile care vestesc viitorul sunt multe, la fel ca ciupercile după ploaie. Și eu și tu am vrea să știm ce va fi mâine. Există ghicitori în cafea, în palmă și în mai nu știu eu câte lucruri, după cum în vechime erau unii specializați în ghicirea în măruntaiele păsărilor. Nici cititorul Bibliei nu scapă de această fascinație a viitorului. Culmea! Dumnezeu știe asta și ne‑a dat Biblia și ca să ne liniștească inima prin aflarea evenimentelor viitoare. În fiecare carte a Scripturii avem fragmente de profeții și nu știm cum să le punem împreună. Cine este priceput știe să le pună împreună urmărind firul roșu al diferitelor teme, urmând exemplul dat de Domnul Isus ucenicilor în drum spre Emaus:

Atunci, Isus le‑a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lu­cruri și să intre în slava Sa?” Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le‑a tâlcuit, în toate Scripturi­le, ce era cu privire la El.

Luca 24:25‑27