Prezentare
Detalii
Sionismul este, încă de la început și chiar din etimologia numelui său, prins în dialectica vechiului și a noului, a originalului și a mimetismului, a restaurării și a instaurării, a repetiției și a creației, a ordinii și a aventurii, a continuității și a rupturii, a particularului și a universalului. (...)
Sionismul merge mână în mână cu tradiția, dar nu o urmează până la capăt. În mod similar, el face parte din modernitate fără a obliga poporul evreu să urmeze calea pe care a trasat-o pentru evrei, abținându-se să facă din trecut tabula rasa.
De aici acest echilibru între aspirația modernizatoare de a crea un Stat, o Cetate, o națiune și o înclinație restauratoare de a se reconecta cu Țara Făgăduinței și cu limba ebraică. (…)
Considerând sionismul ca find un proiect modern, este incontestabil faptul că s-a născut în urma emancipării și a Iluminismului, care au transformat viața politică, juridică, religioasă și culturală a evreilor europeni. Această proximitate nu este doar de ordin cronologic: între emancipare și sionism există o legătură naturală de rudenie, de inspirație, de limbaj, o circulație a semnificației; într-un cuvânt, o filiație.