Vindecarea miraculoasă. De ce Dumnezeu vindecă pe unii, iar pe alții nu?

De ce vindecă Dumnezeu pe unii, iar pe alții nu?

Întrebarea aceasta a dat naștere unei cercetări serioase a inimii și multor discuții. Părerile pe care le au oamenii astăzi nu sunt noi. Fiecare dintre acestea are o genealogie care se întinde peste veacuri. Însă puțini oameni au adus o asemenea claritate în gândire asupra acestui subiect ca Henry Frost. Cartea lui, publicată prima oară în anul 1931, este încă mult citată și continuă să fie considerată autoritară. Printre nenumăratele exemple de vindecări este dat și cel al lui Hudson Taylor, pe când se afla în China.

„Chiar de când am citit-o, am avut simțământul că este de departe și într-un mod incomparabil, cea mai bună carte pe care am citit-o despre acest subiect. Așadar, este cartea pe care am recomandat-o totdeauna celor care erau nerăbdători să primească ajutor în chestiunea aceasta. De multe ori am fost rugat să scriu eu însumi ceva despre tema de față. Întotdeauna am răspuns spunând că Henry W. Frost s-a ocupat deja de această chestiune într-o manieră pe care eu o consider finală și conclusivă.
Retipărirea acestei cărți la momentul de față este deosebit de oportună, fiindcă există în mod evident o reînviere a interesului pentru acest subiect.”

-- Martyn Lloyd-Jones   

Henry W. Frost, un canadian, a fost primul director al China Inland Mission din SUA și Canada.

Cuprins

1. O MĂRTURIE DE ÎNCEPUT
2. INDIVIZI VINDECAȚI
3. INDIVIZI NEVINDECAȚI
4. DIVERSE OBSERVAȚII
5. DOI MARTORI
6. AFIRMAȚIILE ANALIZATE
7. ARGUMENTELE ANALIZATE
8. MIRACOLE DIVINE
9. SUVERANITATEA LUI HRISTOS
10. DIVERSE DEDUCȚII
11. CONCLUZII GENERALE
12. O MĂRTURIE DE ÎNCHEIERE

Fragment:

Scopul meu în scrierea acestei cărți este să fac ceea ce pot ca să influențez creștinii să-și amintească acest adevăr aproape uitat, și să se întoarcă la ceea ce eu consider că este atitudinea scripturală în privința aceasta. Așadar, speranța mea arzătoare este ca aceste cuvinte să fie folosite de Dumnezeu ca să stârnească pe mulți copii ai Săi să-și pună o încredere cu totul nouă în Hristos ca Acela căruia îi pasă nu numai de suflet, ci și de trup, și cu la fel de multă delicatețe; fiindcă sunt convins că omul care are grijă, în toate aspectele, ca „trupul” să fie „pentru Domnul”, va descoperi, mai devreme sau mai târziu, că „Domnul”, la rândul Său, este într-un mod cât se poate de real și de binecuvântat „pentru trup”. Și eu cred că, în această lume de suferință, va fi recunoscut în general că aceasta este o experiență foarte dezirabilă.

Însă nu trebuie să mă opresc aici. Pentru că îmi doresc să fiu absolut onest de la început, aș vrea să spun că mai am încă un motiv pentru care scriu această consemnare și expunere. Sunt de părere că în vremea de acum este o nevoie specială și că, pe măsură ce timpul trece, va fi o nevoie tot mai mare ca creștinii să se țină de tot adevărul, într-un echilibru atent. Căutând să distrugă pacea și rodnicia copiilor lui Dumnezeu, Satan are multe metode de atac, și niciuna nu este așa de eficientă ca încearcarea lui de a-i conduce pe niște poziții extravagante și lipsite de echilibru. Această ultimă afirmație este adevărată în mod deosebit atunci când el poate să-i abordeze pe linia interesului propriu, acolo unde reușește să-i ispitească să primească anumite teorii date deoarece este profitabil din punct de vedere personal să o facă. Simpla afirmație a unei astfel de posibilități dovedește că există un pericol distinct pentru creștinul care acceptă și susține doctrina vindecării miraculoase. Faptul că Dumnezeu îl va păstra cu sănătate și putere, că îl va vindeca imediat când se îmbolnăvește, este o perspectivă care atrage pe orice om, fie că este spiritual, fie că e altfel. Aici este punctul în care Știința Creștină și Mișcarea Emanuel și-au găsit locul și puterea; și eu cred că, în parte, tot aici este locul în care doctrina vindecării miraculoase, mai ales așa cum a fost în general prezentată, a făcut apel la inimile și viețile copiilor lui Dumnezeu. Încă de la prima vedere a acestei chestiuni apare așadar un pericol, la care fiecare ucenic adevărat al lui Hristos trebuie să ia seama. Orice doctrină poate fi distorsionată cu ușurință; însă aici este una care, prin însăși natura ei, poate fi iute și mult disproporționată de către cineva care o susține și se bucură de beneficiile ei. Și eu cred că mulți oameni au făcut acest lucru și încă îl fac, și aceasta cu niște consecințe grave.

Cât despre seriozitatea problemei, trebuie să ne amintim că ocuparea oricărei poziții super-scripturale va conduce în cele din urmă pe cineva, dacă este onest, la descurajare și deznădejde; fiindcă o astfel de persoană nu va fi niciodată satisfăcută dacă nu ajunge pe deplin și constant la ceea ce ea crede că este privilegiul ei în Hristos, și, dacă ea consideră drept privilegiu ceva ce Dumnezeu niciodată nu a gândit a fi astfel, atunci nedobândirea lui trebuie neapărat să producă reacții cu rezultate spirituale dezastruoase. O astfel de experiență va însemna că omul lui Dumnezeu va concluziona fie că, dintr-un anumit motiv, Dumnezeu l-a părăsit, fie că el însuși l-a părăsit pe Dumnezeu într-un anumit detaliu, când de fapt nici una, nici alta nu poate fi adevărată. Am văzut multe astfel de cazuri legate de doctrina vindecării miraculoase, dintre care unele au fost negrăit de triste, când, din cauza îmbrățișării unei teorii nescripturale și irealizabile, sfântul în cauză, în ciuda unei consacrări complete a vieții, trăia în întunericul deznădejdii, ajungând în unele cazuri chiar la disperare. Singura corectare a unei astfel de experiențe este coborârea de pe poziția scripturală nefondată care a fost adoptată, pe pământul scriptural solid, și rămânerea acolo. O astfel de direcție nu va îndrepta spre o particularitate deosebită sau spre o extra-reputație de sfințenie; dar va conduce cu certitudine spre odihna inimii și spre o mărturie adevărată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

* * *

Îmi doresc ca toți cei care au întrebări legate de vindecare să o citească. Nu e o carte nouă. De fapt, limbajul este foarte demodat. Însă mă îndoiesc că vei găsi undeva o abordare mai echilibrată și mai judicioasă în ce privește subiectul vindecării divine.

-- Joni Eareckson Tada