Isus, Capetenia credintei noastre

Tozer a avertizat odata credinciosii crestini sa nu citeasca Biblia asa cum citesc orice alta carte sau un manual. "Totdeauna am simtit ca atunci cand citim si studiem Cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa avem asteptari mari", a spus el. "Ar trebui sa-I cerem Duhului Sfant sa ne descopere Persoana, slava si slujirea vesnica a Domnului nostru Isus Hristos." In centrul acestei carti este Isus. Ea se bazeaza pe cateva mesaje predicate de Tozer din capitolele finale ale epistolei catre Evrei. Intentia autorului din fiecare capitol este sa evidentieze necesitatea unei credinte active, trainice in Isus Hristos. Numai in acest fel Ii putem fi placuti lui Dumnezeu.
Trebuie sa marturisim ca pretutindeni in jurul nostru exista un fel dureros de necredinta nerusinata. Din cauza ca nu au nici o teama de Dumnezeu, barbatii si femeile din generatia noastra iau foarte putin aminte la semnalele de avertizare venite de la Dumnezeu.
Sper sa nu aud niciodata vreun crestin laudandu-se chiar si numai putin cu lucrurile la care el sau ea a renuntat si cat de mult l-a costat sau a costat-o raspunsul la chemarea lui Dumnezeu. Orice am fost sau orice abilitati pe care le-am avut au fost ca niste nimicuri in comparatie cu lucrul in care ne-a chemat Dumnezeu in calitate de copii credinciosi ai Sai.
De ce ne este atat de greu in bisericile noastre sa fim sinceri in privinta vietii noastre si a conditiei noastre de pacatosi instrainati de Dumnezeu? Noi nu am renuntat la nimic cand Dumnezeu, in indurarea si dragostea Sa, ne-a chemat la Sine si in binecuvantarile harului, ale iertarii si ale pacii.
Nu doar o data am fost intrebat la ce am renuntat cand m-am convertit si am devenit un copil credincios al lui Dumnezeu. Eram tanar si mi-aduc bine aminte ca am renuntat la fabrica de cauciuc fierbinte si mirositoare. Faceam cauciucuri pentru un salariu pe ora si am renuntat la aceasta ca sa urmez chemarea lui Hristos in slujba si lucrarea crestina. Ca tanar, mi-era frica de viata si mi-era frica de moarte am renuntat la acestea. Eram nefericit, ursuz si neimplinit am renuntat la acestea. Aveam ambitii egoiste, pamantesti si materiale pe care nu le-as fi putut realiza niciodata si la acestea am renuntat. Aceasta formeaza schita lucrurilor fara valoare la care am renuntat. Si am descoperit curand ca in Isus Hristos, Dumnezeu imi daduse tot ce era valoros.
Credinta nu se bazeaza pe fagaduinte. Credinta se bazeaza pe caracter. Credinta trebuie sa se bazeze pe increderea in Acela care face promisiunile. Da, trebuie sa fim preocupati cu Persoana si caracterul lui Dumnezeu, si nu doar cu fagaduintele Lui. Prin intermediul promisiunilor, aflam ce ne-a lasat Dumnezeu ca mostenire, aflam ce putem cere ca fiind mostenirea noastra, aflam cum trebuie sa ne rugam. Dar credinta in sine trebuie sa se bazeze pe caracterul Dumnezeului nostru.
Credinta in Dumnezeu trebuie manifestata, nu definita. Exact asa cum Biserica lui Dumnezeu manifesta dragostea crestineasca, tot asa, aceasta manifestare a credintei evlavioase, umile este idealul lui Dumnezeu pentru Biserica Sa.
Daca esti crestin si te simti confortabil, "acasa" in Chicago, sau in Toronto, in Iowa sau Alberta sau la orice alta adresa de pe planeta pamantului semnele sunt evidente ca esti in necaz spiritual.
Ecuatia spirituala suna cam asa: cu cat este mai mare multumirea ta cu imprejurarile zilnice din aceasta lume, cu atat este mai mare dezertarea ta din randurile pelerinilor lui Dumnezeu, in drum spre o cetate al carei arhitect si ziditor este Dumnezeu Insusi!
Necredinta este totdeauna pacatoasa din cauza ca implica o stare imorala a inimii.
Cred ca majoritatea oamenilor sunt mai mandri de abilitatea lor de a rationa decat de orice alta capacitate. Dar ei nici macar nu banuiesc ca nimic altceva din ceea ce au nu este atat de mic precum puterea lor de a rationa.
Enoh are o mustrare spirituala pentru generatia lui. El a respins siretlicurile si ispitele diavolului. El s-a hotarat in sinea lui: "Eu voi umbla cu Dumnezeu prin credinta chiar daca lucrul acesta inseamna ca trebuie sa fiu detasat de generatia mea. Esti tu cu adevarat detasat de generatia ta pentru ca te impotrivesti diavolului si umbli in plinatatea Duhului Sfant? Sunt eu? Aceasta este o intrebare foarte personala si nu indraznim sa raspundem la ea in numele altcuiva. Generatia noastra din acest sistem al lumii sustine ca nu exista nici un diavol personal, nici un dusman al sufletelor noastre. Insa, in tot timpul acesta, Satan este ocupat. El foloseste o tactica straveche, care are succes in cazul multor oameni. El ii asigura in multe feluri ca nu este nici o urgenta in chestiunile ce tin de credinta. "Amana-ti deciziile pana la un moment mai favorabil", spune Satan. "Nu lua nici o decizie pana cand situatia ta nu devine mai usoara!" Diavolul mizeaza pe faptul ca barbatii si femeile nu vor lua niciodata aminte la avertismentul lui Dumnezeu ca "acum este vremea potrivita" (2 Corinteni 6:2). "Amana-ti decizia pana cand vei simti ca esti pregatit." Acesta este sfatul diavolului pentru aceia care sunt pierduti. Drept rezultat, milioane de oameni au asteptat. Si asteptand, nu au mers niciodata la Dumnezeu in pocainta si credinta.
Daca suntem satisfacuti sa ne conformam si sa fim niste victime slabe in mijlocul pacatelor generatiei noastre, vom muri impreuna cu generatia noastra. Exista o alternativa. Daca ne ridicam prin credinta deasupra generatiei noastre, noi, asemenea lui Enoh, ne vom dovedi a fi o binecuvantare pentru aceia care vor veni!

Cuprins

1. Isus, Capetenia credintei noastre
2. Enoh: credinta ne duce la rapire
3. Noe: credinta face ceea ce Dumnezeu cere
4. Credinta raspunde cand Dumnezeu cheama
5. Credinta pretuieste calatoria pelerinului
6. Credinta inseamna sa-L gasim pe Dumnezeu pentru noi insine
7. Credinta are ochi numai pentru Isus
8. Credinta si disciplina ne pregatesc pentru cer
9. Credinta nu ne este data ca sa esuam
10. Manifestul credintei: Il revendicam pe Dumnezeu acum
11. Credinta va rabda clatinarea finala
12. Credinta se bazeaza pe un Isus neschimbator