Ideal și realitate

G.H. LANG s-a născut la 20 noiembrie 1874 în Londra şi a murit la 20 octombrie 1958, în Wimborne, Dorset, Anglia.
Născut din nou pe când avea şapte ani şi jumătate, scrierile lui cuprind 14 titluri majore, alături de nenumărate broşuri. Cu o anumită ocazie a spus: „Nici un om nu poate scrie o carte până la patruzeci de ani, căci are nevoie să testeze teoriile sale în practică, înainte de a fi publicat-o”. Toate cărtile sale, din multele pe care le-a scris, cu excepţia a nouă titluri, au fost scrise dupa vârsta de 50 de ani. Iată ce spunea despre el Douglas W. Brealey de la The Witness în decembrie 1958:
„As vrea, înainte de toate, să spun că, de-a lungul anilor, am devenit tot mai conştient de profunda sa spiritualitate; era unul din acele suflete rare care trăiau cu adevărat în cer, el socotindu-se, străin şi călător pe acest pamânt”. „Patria” sa era în cer, de unde se considera trimis în această lume ca ambasador al lui Cristos. …Şi aşa a străbătut lumea ca un ambasador deplin al lui Cristos, îndemnându-i fierbinte pe păcătoşi să se împace cu Dumnezeu.
A fost un adevărat om al credinţei… Şi a fost un asemenea om al credinţei pentru că a fost un om al rugăciunii. Rugăciunile sale erau întotdeauna neobişnuite si, pe cât de inspirate, pe atât de unice. I se adresa cu o asemenea familiaritate Tatălui său ceresc, ca unul care-L cunoştea pe Dumnezeu, familiaritate plină de reverenţă însă.
Cercetător atent al Cuvântului şi liber cugetător, nu accepta interpretările tradiţionale decât dacă era el însuşi convins că sunt corecte. Deşi pe deplin convins de siguranţa veşnică a creştinului, multe dintre părerile sale cu privire la profeţie l-au condus la gânduri şi învăţături pe care mulţi dintre noi suntem incapabili să le urmărim. Din păcate, această stare de lucruri a închis uşa slujirii sale, altfel nespus de preţioasă. A fost, probabil, unul dintre cei mai mari învăţători ai timpului său, mulţimile care-l ascultau aducând mărturie cu privire la marele ajutor pe care l-au primit prin intermediul lui, fie prin slujirea sa publică, fie prin scrierile lui.
Era suficient să te afli în prezenţa lui ca să-ţi dai seama că te afli în prezenţa unui adevărat sfânt al lui Dumnezeu, a cărui viaţă sfântă dădea greutate şi autoritate întregii sale învăţături…”

CUPRINS

I Introducere
II Vrednicia – o condiţie pentru intrarea în împărăţie
III Ce constituie vrednicia?
IV Harul poate să impună condiţii
V „Dacă” al Scripturii cu privire la privilegiile prezentate
VI „Dacă” al Scripturii cu privire la privilegiile viitoare
VII Epistola către Evrei este adresată creştinilor
VIII Avertismentele din Epistola către Evrei (1)
IX Avertismentele din Epistola către Evrei (2)
X Harul şi credinţa
XI Idealul şi realitatea
XII Cunoaşterea dinainte şi rânduire dinainte
XIII Un legământ, chiar sub jurământ făcut, poate fi revocat
XIV Părtăşia cu Cristos