Foite de suflet

"Sunt momente in viata cand ramanem doar cu Dumnezeu si atunci invatam credinta «nebuna», acea credinta care nu are logica, acea credinta care pare un act de nebunie pentru cei din jur. Credinta «nebuna» e credinta care actioneaza in nebunia Crucii, care spera impotriva oricarei sperante, care nu pune la indoiala promisiunea lui Dumnezeu. Ea este sigura ca ceea ce Dumnezeu a promis, va putea infaptui pentru ca e Tata, pentru ca niciun fir de par nu cade fara stirea Lui. Pentru ca Lui Ii pasa, pentru ca fiecare detaliu este in controlul Lui. Credinta «nebuna» e perseverenta in promisiunile Lui Dumnezeu: «Tata, nu plec de aici pana nu ma vei binecuvanta!»; cu o incapatanare «nebuna» raman in acele promisiuni, pe care Dumnezeu le-a rostit in viata mea.”