Eu sunt: Jurnalul întoarcerii acasă

Nu am scris această carte pentru că am găsit toate răspunsurile.
Am scris-o pentru că, pierzând aproape tot, am descoperit cine sunt.

-- Cristian Muraru

Cuprins 

Cuvânt înainte 9 
Poiana nu era acolo 15
În așteptarea răspunsurilor 23
Prea cunoscut ca să fiu cunoscut 37
Suspendat între lumină si tăcere 49
Împărăția nu se afla in locul acela 59
Recunoscut de necunoscuți 69
Când muzica s-a oprit 79
Eusunt! 91
Lumina din Lumină 101
Poiana era în mine 121
Acasă în propria inimă 131
Pentru cel care a ajuns până aici 139
Dimineața 145
Epilog: Adio, religie! 151  

Motto: 
„Poate drumul e lung, poate drumul e greu și-am rămas prizonieri unui alt dumnezeu; alergăm prin tăceri ca o turmă de reni și suntem așteptări, amintiri, pământeni...”
 
-- chris 

Cuvânt înainte 

Nu știu cum ai ajuns la această carte. 
Poate ai deschis-o din curiozitate. Poate ai fost atras de titlu. Poate cineva ți-a vorbit despre ea. Sau poate, fără să-ți dai seama încă, ai recunoscut în ea ceva din propria ta căutare. 
Indiferent de motiv, înainte de a merge mai departe, simt nevoia să-ți spun un lucru important. 
Cartea aceasta nu este o lecție. Nu este un manifest. 
Nu este o încercare de a convinge pe cineva de ceva. 
Este povestea unei călătorii. 
O călătorie prin lumină și întuneric, prin credință și îndoială, prin entuziasm și dezamăgire, prin întâlniri care au vindecat și întâlniri care au rănit. Este povestea unui om care a petrecut o viață întreagă căutând ceea ce credea că se află undeva, departe, pentru a descoperi, în cele din urmă, 
că lucrurile cele mai importante erau mult mai aproape decât și-ar fi imaginat vreodată. 
Paginile care urmează conțin întrebări. Unele dintre ele nu și-au găsit nici astăzi un răspuns complet. Conțin răni care au avut nevoie de ani pentru a se închide. Conțin bucurii, revelații, greșeli, speranțe și momente de rătăcire. Conțin fragmente din viața mea așa cum au fost ele trăite și înțelese la vremea lor. 
Nu îți cer să fii de acord cu mine.
Nu îți cer să privești lumea prin ochii mei. 
Îți pot sugera doar să mă însoțești pentru câteva ore și să pășești alături de mine pe acest drum. 
Dacă în unele locuri te vei regăsi, mă voi bucura. 
Dacă în altele vei vedea lucrurile diferit, este la fel de bine. 
Adevărul nu a avut niciodată nevoie de uniformitate pentru a exista. 
Poate că, dincolo de toate diferențele dintre noi, există ceva ce ne unește: dorința de a înțelege cine suntem cu adevărat, de unde venim și încotro mergem. Dorința de a găsi sens. Dorința de a iubi și de a fi iubiți. Dorința de a ajunge, într-o zi, acasă. 
Aceasta este povestea mea. 
Dar poate că, pe alocuri, va deveni și povestea ta. 
Așadar, dacă ești pregătit, te invit să pornim la drum.