Drumul spre Rusalii

Jim Cymbala

Samuel Chadwick atinge punctul sensibil al subiectului in cartea sa clasica Drumul spre Rusalii. Crestinismul este lipsit de speranta fara Duhul Sfant si nici o alta carte pe care am citit-o vreodata pe acest subiect nu a analizat cu atata claritate atat problemele noastre spirituale cat si promisiunile minunate ale lui Dumnezeu cu privire la provizia Duhului Sau.

Samuel Chadwick

Am scris si am predicat mult despre Duhul Sfant deoarece cunoasterea Lui a fost faptul vital al experientei mele. Datorez totul darului Rusaliilor. L-am primit cand nu il cautam. Eram in lucrarea Tatalui meu ceresc, cautand mijloace prin care sa pot face lucrarea la care El ma chemase si ma trimisese, si in cautarea mea am dat peste un proroc, am auzit o marturie si am inceput sa caut ceva ce nu cunosteam. Stiam ca era un lucru mai mare decat cunoscusem eu vreodata. A venit pe cand eram la datorie, intr un moment hotarator de ascultare. Cand a venit, nu mi puteam explica ce se intamplase, dar eram constient de lucruri negraite si pline de slava. Unele rezultate au fost imediate. O pace adanca, o bucurie care-mi dadea fiori, si un nou sentiment de putere au venit in sufletul meu. Mintea mi-a fost inviorata. Fiecare putere a fost vitalizata. Puterile mele trupesti au fost innoite. Aveam un nou sens al izvorului si al vitalitatii, o noua putere de a rabda si voiosia unui om puternic in lucruri mari. Lucrurile au inceput sa se intample. Ceea ce esuam sa fac prin sfortari incordate, s-a realizat fara truda. A fost ca atunci cand in ciuda vaslirii ucenicilor, corabia nu inainta, dar cand Domnul Isus a pasit inauntru, corabia "a sosit indata la locul spre care mergeau". A fost glorios de minunat.

Lucrurile care s-au intamplat au fost cea mai neinsemnata parte a experientei. Vantul, focul si limbile au starnit majoritatea remarcilor, dar acestea au disparut, si realitatile care au ramas au fost cele mai minunate. Experienta aceasta mi-a dat cheia gandirii mele, slujirii si intregii mele vieti. Rusaliile mi-au dat cheia Scripturilor. Mi-au pazit picioarele in toate locurile alunecoase ale diferitelor feluri de critica. Lucrurile care erau pietre de poticnire pentru atat de multi, pentru mine erau pietre pe care le puneam in rau pentru a putea inainta. Inexplicabilul devine limpede cand recunoastem Prezenta si Legea Duhului. Echilibreaza eruditia, ofera un discernamant dincolo de orice cunostinta omeneasca. Intr-adevar, cunostinta fara Duhul Sfant orbeste oamenii la realitatile adevarului divin. Omul care crede ca poate cunoaste Cuvantul lui Dumnezeu printr-un studiu pur intelectual este infiorator de inselat. Adevarul duhovnicesc se discerne in mod duhovnicesc. Sufletul vede cu ochii inimii, iar acestia sunt deschisi de Duhul Sfant. Cunostinta pe care o da El este mai mult decat informatie: este o cunostinta care duce la incredere, cunostinta care aduce viata, si o cunostinta care insufla dragoste. Acelasi Duh mi-a dat o noua intelegere si experienta a rugaciunii, si impreuna cu aceste daruri, a venit o noua inzestrare cu intelepciune si putere. Din prima zi a Rusaliilor mele, am devenit un cautator si un castigator de suflete.

Cuprins

1. Credem in Duhul Sfant?
2. Biserica fara Duhul
3. "Duhul fagaduintei"
4. Rusalii
5. Darul Duhului Sfant
6. Viata rusalica
7. Duhul salasluitor
8. Comuniunea Duhului Sfant
9. "Duhul lui Hristos"
10."Duhul puterii"
11."Duhul vietii"
12."Duhul adevarului"
13."Duhul sfinteniei"
14."Duhul dragostei"
15."Duhul focului"
16.Roada Duhului
17.Darurile Duhului
18.Legea Duhului
19.Provocarea Rusaliilor
20.Drumul in binecuvantare
F.L. Wiseman in Cuvant inainte

"Vinul bun nu are nevoie de reclama" si un vin excelent ca cel pe care il contine aceasta carte nu necesita elogii. Insa vechiul meu prieten si-a exprimat o puternica dorinta ca eu sa scriu un Cuvant inainte. Si mai degraba as prefera sa fiu considerat ingamfat decat sa fiu necredincios poruncii lui.
Acestor pagini le este atasat un interes patetic. Pe cand erau inca la tipar, autorul lor a trecut in vesnicie, la marea lui rasplata. Prin urmare, intr-un anume fel, cartea poate considerata a fi un volum memorial.
Are trasaturile distinctive ale autorului: cunoastere deplina si precisa a Scripturilor, claritatea invataturii, exactitatea afirmatiei, profunzimea intelegerii si scopul practic. Nu poate sa esueze in largirea mintii, in trezirea constiintei si in inflacararea dorintei arzatoare de a primi darul Duhului in plinatatea lui.
Ca si in Cararea rugaciunii, dl Chadwick nu ezita sa impartaseasca cititorului cateva din maretele lui clipe de experienta personala. A sta la picioarele unuia a carui ureche Domnul a trezit-o, caruia i-a dat, de asemenea, limba celor invatati, nu este o favoare obisnuita. Tuturor celor care iau aceasta pozitie, fie ca sunt obositi, fie zelosi, le prezic cu incredere ca vor auzi un cuvant la vreme potrivita.

Fragmente din carte

Biserica isi afirma credinta in Duhul Sfant de fiecare data cand repeta Crezul, dar oare Biserica isi crede cu adevarat crezul?
Religia crestina incepe intr-o nastere din nou, in puterea Duhului. Se dezvolta sub calauzirea Lui si este sustinuta prin prezenta Lui; dar ignorand Duhul, ea devine o chestiune de educatie si evolutie. Biserica este Trupul lui Hristos nascut, unit, si locuit de Duhul, dar uitand Duhul, oamenii se cearta pe madulare, functii si oranduiri. Fara Duhul Sfant, religia crestina este fara speranta.
Biserica este deznadajduita fara prezenta si puterea Duhului. Biserica nu a vorbit niciodata atat de mult despre ea si depre problemele ei. Lucrul acesta este totdeauna un semn rau. Pofta de a vorbi despre lucrare se mareste pe masura ce puterea lucrarii se diminueaza. Conferintele se inmultesc cand lucrarea esueaza. Problemele Bisericii nu se rezolva niciodata vorbind despre ele. Problemele se ivesc din esecuri. Nu este nevoie sa discutam problema atingerii maselor de oameni, atata vreme cat masele sunt atinse. Nu exista problema bisericilor goale, atata vreme cat bisericile sunt pline. Puterea de a atrage sta in atractivitate si este inutil sa faci reclama unui ospat daca nu este nimic de mancare. Ne comportam de parca singurul remediu pentru declin este metoda, organizarea si compromisul.
Sfintii sunt conducatorii randuiti ai pamantului, dar ei nu conduc; intr adevar, ei au scapat sceptrul, si au respins responsabilitatea. Neputinta Bisericii este patetica si tragica, de parca n-ar exista o asa Persoana ca Duhul Sfant.
Biserica cunoaste foarte bine atat motivul, cat si remediul esecului. Resursele umane ale Bisericii nu au fost niciodata atat de mari. Oportunitatile Bisericii nu au fost niciodata atat de glorioase. Nevoia pentru lucrarea Bisericii nu a fost niciodata atat de urgenta. Criza este foarte insemnata; iar Biserica se clatina neajutorata in mijlocul tuturor acestora. Cand Biserica antica I-a reprosat lui Dumnezeu ca doarme la datorie, Dumnezeu Si-a acuzat poporul ca era beat crita. Biserica stie foarte bine care este problema. A cauta explicatia in conditiile schimbate este fatarnicie pura. Cand au fost conditiile diferite? Prin neglijarea voita si persistenta a Duhului Sfant al lui Dumnezeu, Biserica si-a pierdut caracteristica autoritatii, secretul intelepciunii, si darul puterii. Confuzia si neputinta sunt inevitabile cand intelepciunea si resursele lumii iau locul prezentei si puterii Duhului lui Dumnezeu.
Noul Testament ne prezinta exemple de biserici pline de Duhul si biserici fara Duhul. Diferentele sunt evidente. Biserica in care slujea Apolo nici macar nu auzise ca Duhul fusese dat. Biserica din zilele noastre nu are o asemenea scuza. Noi avem pacatul negarii. El a fost eliminat din domeniul in care este indispensabil. Religia a fost reconstruita fara El. Nu este nici o negare a supranaturalului, dar se insista asupra faptului ca supranaturalul trebuie sa se conformeze legii naturale. Se admite ca adevarul este inspirat, dar inspiratia lui trebuie sa se dezvolte in liniile cresterii si selectiei naturale. Nu se poate permite religiei sa ajunga pe alte linii decat cele ale literaturii, filosofiei si eticii.
Biserica inca are o teologie despre Duhul Sfant, dar nu are nici o constienta vie a prezentei si puterii Lui. Teologia fara experienta este asemenea credintei fara fapte -- moarta. Semnele mortii abunda. Intalnirile de rugaciune au disparut pentru ca oamenii nu au crezut in Duhul Sfant. Libertatea prorocirii s-a stins deoarece oamenii cred in investigare si nu in inspiratie. Exista o lipsa a convertirilor deoarece credinta in privinta nasterii din nou ca act creator al Duhului Sfant si-a pierdut puterea asupra intelectului si inimii. Experienta celui de-al doilea dar al harului nu mai este propovaduita si marturisita, deoarece experienta crestina, chiar daca trebuie sa inceapa in Duhul, trebuie desavarsita in intelepciunea firii pamantesti (carne) si in cultura scolilor. Confuzia si neputinta sunt rezultatele inevitabile cand intelepciunea si resursele lumii iau locul prezentei si puterii Duhului.
Ricoseul materialismului este vizibil in miscari precum Stiinta crestina, Spiritualismul si Teosofia. Ceea ce le da puterea pe care o au, este adevarul din ele, si este inutil sa le denuntam. Ele sunt reactia duhului impotriva sclaviei fata de carne (firea pamanteasca) si fata de minte. Poftele pe care le reprezinta trebuie intampinate de experienta Rusaliilor. Modernismul si misticismul sunt, de asemenea, produsele unei religii care nu este botezata in Duhul Sfant. Sacerdotalismul este un altul. Lucrurile acestea infloresc pe terenuri saracite si pe gramezi de gunoi. Sunt lucrarile firii pamantesti si produsul mortii spirituale. Remediul pentru ele nu se gaseste in repros si amaraciune, ci in inundatii si in rauri, in vanturi si in soare. Raspunsul este in demonstrarea unei religii supranaturale, si singura cale catre o religie supranaturala este in prezenta dainuitoare a Duhului lui Dumnezeu.
Puterea Duhului este inseparabila de Persoana Sa. Dumnezeu nu da drumul atributelor Sale. Puterea Lui nu poate fi inchiriata. Nu poate fi detasata de prezenta Lui. El intareste locuind inlauntru. Duhul lucreaza prin duh. El nu este doar Datatorul puterii. El o manuieste. Nimeni altcineva nu poate face aceasta. Numai puterea Sa lucrand in noi este ceea ce ne face atotputernici pentru toata voia lui Dumnezeu. Nu este acesta punctul in care esuam atat de adesea? Oare in rugaciunile noastre pentru putere nu exista adesea mai multa dorinta pentru EA, decat pentru EL? Nu este oare posibil sa fii mai nerabdator dupa realizarile puterii decat dupa Duhul puterii? Vrem rezultate vizibile, minuni dramatice, lucrari puternice; dar Duhul puterii nu este totdeauna dat pentru acestea. Puterea poate fi la fel de necesara pentru a tacea, ca si pentru a vorbi, si la fel de mare in obscuritate ca si in locurile inalte. El vine pentru a ne face eficienti in toata voia lui Dumnezeu. In acelasi Duh exista atat diversitati de functie, cat si de manifestare.
Problema de la radacina a necazului actual este ca Biserica are mai multa incredere in lume si in firea pamanteasca (carne) decat in Duhul Sfant, iar lucrurile nu se vor imbunatati daca nu ne intoarcem la constientizarea prezentei si puterii Lui. Suflarea celor patru vanturi ar transforma moartea in viata si oasele uscate in armate puternice, dar lucrul acesta se realizeaza numai prin rugaciune.
Lipsurile noastre sunt multe si greselile nenumarate, dar toate sunt cuprinse in faptul ca ne lipseste Duhul Sfant. Nu vrem nimic altceva decat focul.
Bisericii ii este dat sa exploreze resursele Duhului. Resursele lumii sunt nefolositoare. Resursele Bisericii din ea insasi sunt neadecvate. In plinatatea Duhului exista belsug de intelepciune, resurse si putere; dar o Biserica dirijata de om, alipita de lume si cu pretinsi preoti nu poate mantui vreodata lumea sau implini misiunea lui Hristos. Socotesc ca ar trebui sa incercam Rusaliile!