Stiinta, religie si naturalism. Unde rezida de fapt conflictul?

Este uimitor ca atat de multi oameni de stiinta, filosofi se teologi cred ca exista un conflict serios intre stiinta si religia teista. In aceasta excelent carte, cel mai de seama filosof al religiei lamureste, cu inteligenta si perceptivitatea sa caracteristice, de ce niciunul dintre motivele principale pentru convingerea ca exista un astfel de conflict nu are nici pe departe succes.

Michael Bergmann
Profesor de filosofie, Purdue University

Alvin Plantinga este Profesor John A. OBrien de filosofie al Universitatii Notre Dame (Statele Unite ale Americii) si membru al Academiei Americane de Arte si Stiinþe. Considerat de multi drept cel mai important filosof contemporan al religiei, este autorul unor importante lucrari filosofice, dintre care amintim: God and Other Minds, Essays on the Metaphysics of Modality, The Nature of Neccesity (in romaneste: Natura necesitatii, editura Trei, 1998), Warrant and Proper Function, Warrant: The Current Debate, Warranted Christian Belief si Science and Religion: Are they Compalible? (in romaneste: Stiinta si religie: Sunt ele compatibile?, editura Ratio et Revelatio, 2014).

Cuprins

PARTEA I. UN PRETINS CONFLICT

1. Evolutionismul si credinta crestina (1) 17
I Preliminarii 17
II Dawkins 26
2. Evolutionismul si credinta crestina (2) 45
I. Argumentarea lui Dennett 47
II Argumentarea lui Draper 63
III De ce se indoiesc oamenii de evolutie? 66
IV Kitcher si "dosarul iluminist" 68
3. Actiunea divina in lume: vechiul tablou 77
I Problema 80
II Vechiul tablou 87
4. Noul tablou 101
I Mecanica cuantica 102
II Care e problema cu "interventia"? 106
III Ce este interventia? 117
IV Interventie si actiune divina la nivel cuantic 121
V Citeva alte pretinse conflicte 130

PARTEA a II-a. UN CONFLICT SUPERFICIAL
5. Psihologia evolutionista si studiile biblice 137
I Psihologia evolutionista 138
II Psihologia evolutionista si religia 144
III Critica istorica a Bibliei 160
6. Infirmanti? 169
I Infirmantii si natura lor 171
II Baza de dovezi 173
III Naturalismul metodologic 175
IV Este stiinta simoniana un infirmant pentru credinta crestina? 180
V Credinta si ratiune 184
VI Pot fi infirmate credintele religioase? 189
VII Testul reductiv 192

PARTEA a III-a. CONCORDIA
7. Reglajul fin 200
I Reglajul fin 205
II Obiectii 217
8. Discursul teleologic 231
I. Michael Behe si argumentele biologice 231
II Perceperea proiectului inteligent? 242
III Argumentare teleologica vs. discurs teleologic 245
IV In ce fel conteaza diferenta evidentiata 253
9. O concordie de profunzime: teismul crestin si radacinile stiintei 271
I Stiinta si chipul divin 272
II Fiabilitate si regularitate 277
III Lege 280
IV Matematica 289
V Inductie si invatare din experienta 297
VI Simplitatea si alte virtuti teoretice 301
VII Contingenta si caracterul empiric al stiintei 304

PARTEA a IV-a. CONFLICTUL DE PROFUNZIME
10. Argumentul evolutionist impotriva naturalismului 311
I Concordia superficiala 311
II Conflictul de profunzime 313
III Firul argumentarii 315
IV Prima premisa: indoiala lui Darwin 320
V Argumentul in favoarea premisei (1) 330
VI Restul premiselor 344
VII Doua comentarii finale 351
Indice 355

Din PREFATA

Teza generala a cartii de fata este ca intre stiinta si religia teista exista un conflict superficial, dar o concordie profunda, pe cind intre stiinta si naturalism exista o concordie superficiala si un conflict profund. In marile religii monoteiste - crestinismul, iudaismul, islamul - ocupa un loc central ideea existentei unui Dumnezeu personal, a unui agent personal care a creat lumea si este atotputernic, atotcunoscator si desavirsit de bun. Naturalismul, in acceptiunea in care folosesc eu acest cuvint, este ideea ca nu exista un Dumnezeu personal si nici altceva asemanator lui. Naturalismul e o teza mai tare decit ateismul: poti fi ateu fara a urca la cele mai mari inaltimi (ori poate a cobori in cele mai adinci abisuri) ale naturalismului; nu poti fi insa naturalist fara a fi ateu.
Despre naturalism am putea spune ca este o conceptie despre lume, un mod total de a ne privi pe noi si lumea noastra. El nu este in mod clar o religie: termenul "religie" este vag, iar naturalismul apartine zonei vagi a sferei lui. Totusi, naturalismul joaca multe din rolurile caracteristice religiilor. In particular, el ofera raspunsuri la marile intrebari umane: Exista un Dumnezeu personal? Cum trebuie sa traim? Putem spera intr‑o viata de apoi? Care este locul nostru in univers? In ce relatie stam cu celelalte creaturi? La aceste intrebari naturalismul raspunde: nu exista Dumnezeu, iar speranta intr-o viata de apoi este lipsita de noima. Cit despre locul pe care-l ocupam in univers, noi oamenii nu sintem decit o specie animala printre altele, cu un mod particular de a-si asigura existenta. Naturalismul nu este in mod clar o religie; dar intrucit joaca unele din rolurile ce revin religiilor, il putem numi in mod indreptatit o cvasi-religie.
Daca teza mea este corecta - adica daca intre stiinta si religia crestina sau teista exista concordie profunda, iar intre stiinta si naturalism un conflict profund, atunci - de acord! - exista conflict intre 8 stiinta si religie (sau intre stiinta si cvasi-religie), dar este vorba nu de un conflict intre stiinta si religia teista, ci de unul intre stiinta si naturalism.
Multi vor tagadui teza mea ca nu exista un conflict serios intre religie si stiinta; ba chiar, multi par a crede ca naturalismul sau ateismul este o componenta a "conceptiei stiintifice despre lume". Printre ei se numara "noii ateisti": Richard Dawkins, Daniel Dennett, Christopher Hitchens si Sam Harris. Acestia sint cei Patru Calareti - nu ai Apocalipsei, nici ai Maicii Domnului, ci ai ateismului; iar scopul lor este de a calca in picioare religia. Obiectiile si doleantele lor sint multiple. In primul rind, ei atribuie religiei majoritatea relelor din lume - cruciadele, vinatoarea de vrajitoare, razboaiele religioase, intoleranta, terorismul din zilele noastre si multe altele. De buna seama, religiile lumii au multe motive de cainta; totusi (dupa cum s-a evidentiat adesea), suferinta, moartea si dezastrele ce pot fi imputate credintei si practicii religioase palesc pina la insignifianta in comparatie cu cele imputabile ideologiilor atee si seculare, chiar si daca ar fi vorba doar de cele din secolul al douazecilea....