Ismael. Vol. 3. Propasind mereu...

Povestea lui Ismael Worth continuă în acest volum. Veți putea urma perseverența curajoasă și hotărârea cu care eroul nostru vine în ajutorul celor pe care îi iubește, dar și drama Claudiei Merlin pe țărmurile sumbre din nordul Scoției.

Romanul e presărat cu mister, comploturi, crimă, iubire interzisă și naufragii.

* * *

Capitolul I. Redresarea

Un lucru știu. Deseori, vine o vreme
Când în inima plină de speranță a unui om
Seninul orizont se întunecă, iar îndoiala îl umbrește.
Munca pe care tânărul a început-o atât de bine
Se risipește și, din cauza rușinii, este încheiată.
Ah, și totuși nu ne vom lăsa descurajați.
Ceea ce părea triumful Răului în final
Era de fapt ultimul efort al unui demon sfârșit,
Căruia i s-a permis să își folosească toate puterile
Ca mai apoi să le piardă pentru totdeauna!

-- Owen Meredith

Oricât de groaznică ar fi fost despărțirea de Claudia, nu era tipic pentru Ismael, cu puterea intelectului și a voinței sale, să se lase pradă prea multă vreme disperării. Nu era în puterea Claudiei să îi facă viața dezolantă. Dar oare putea fi posibilă una ca aceasta de vreme ce Bee avea grijă de el?

Bee îl iubise pe Ismael în tot timpul în care Ismael o iubise pe Claudia. Ea îl iubise când era un băiețel la școală, când era un tânăr învățător de țară, când era student la drept și îl iubea și acum, când era un avocat de succes. Iubirea aceasta, având la bază respectul şi onoarea, se adâncise şi se consolidase constant. Fiind complet mulțumită cu prezentul, Bee nici nu se gândea la viitor. Ea îl lăsa, tăcută, în mâna lui Dumnezeu. Sau dacă uneori, observând ignoranța completă a lui Ismael față de prezența ei plăcută și devotamentul desăvârșit față de nerecunoscătoarea Claudia, Bee, cu o durere vie, ascuțită, mergea și se ocupa de activitățile gospodărești, sau se juca împreună cu cei micuți în camera copiilor, sau ce era și mai bine, dacă se întâmpla ca micuța Lu să fie somnoroasă, fata obișnuia să o ia pe surioară în camera ei, să o țină în brațe, la piept, și să o legene, cântându-i până ce adormea. Cu siguranță strângerea mânuțelor în jurul gâtului ei și adăpostirea micuței la pieptul ei, îi alungau durerea inimii și îi linișteau agitația.ricât de groaznică ar fi fost despărțirea de Claudia, nu era tipic pentru Ismael, cu puterea intelectului și a voinței sale, să se lase pradă prea multă vreme disperării. Nu era în puterea Claudiei să îi facă viața dezolantă. Dar oare putea fi posibilă una ca aceasta de vreme ce Bee avea grijă de el?

Cu excepția acestor mici înțepături ocazionale, Bee fusese întotdeauna binecuvântată cu iubire. Dragostea ei, total neîmpărtășită după cum părea, era totuși cel mai dulce lucru din lume pentru ea. Și părea astfel, pentru că în mintea ei, această virtute era complet încuviințată și lipsită de egoism. Părea a fi viața ei sau sufletul ei, sau poate amândouă; Bee nu putea decide care anume. Ea nu se lupta cu iubirea aceasta, nici nu încerca să o învingă, pentru că dacă i s-ar fi împotrivit, i-ar fi distrus mintea şi sufletul. Ba din contră, ea o prețuia precum făcea cu religia ei, o prețuia precum prețuia iubirea față de Domnul ei, cu care era una.

Și iubindu-l pe Ismael astfel, dacă nu avea să se mărite cu el, Bee luă decizia de a nu se mărita cu altul, preferând mai degrabă să trăiască și să moară ca domnișoară preţuind şi ascunzându-şi această iubire în inima ei, precum lacomul ce-și ascunde aurul. Nu știu dacă Providența ar fi permis ca micuța domnișoară să își ducă la îndeplinire hotărârea şi nu ştiu nici ce s-ar fi făcut Bee dacă Ismael s-ar fi căsătorit cu alta. Asta n-o ştia nici ea. Când Claudia plecă, Bee, în mijlocul regretelor că se despărţea de verișoara ei, simți un fel de ușurare. Dar când văzu efectul plecării ei asupra lui Ismael, ea se alarmă. Și după experiențele teribile din acea zi și noapte, singurul gând al ei era binele lui Ismael.

În dimineața următoare acelei zile groaznice, Ismael se trezi devreme, cu mintea limpede. Își aminti toate incidentele acelei zile de încercare, reflectă asupra efectelor sale și se rugă Domnului să îl scape de povara şi vinovăția afecțiunii sale exagerate și păcătoase. Apoi se ridică, își făcu toaleta, citi câteva versete din Scriptură, își zise rugăciunile de dimineață și coborî în salon.

În salonul pentru micul dejun o găsi pe Bee, micuța gospodină harnică, învârtindu-se ușurel în jurul mesei, adăugând ultimele lucruri necesare.
...