Cranford

Ați văzut vreodată filmul „Mary Poppins“ (ecranizarea din 1964)? Există acolo o scenă fabuloasă, în care Mary Poppins, coșarul Bert și cei doi copii pășesc într-un tablou desenat cu creta pe un trotuar din Londra... Da, pur și simplu pășesc în el și se trezesc în lumea zugrăvită în tabloul respectiv.
Ei bine, cartea pe care o țineți în mâini are puterea de a vă transporta în lumea ei, la fel de ușor ca tabloul fermecat, desenat cu cretă. E o lume de mijloc de secol XIX, lumea unui orășel din vestul Angliei. O lume cu un subtil și delicat parfum, în care simți că timpul s-a oprit din goană, pentru că, acolo, încă, este prețuit. O lume în care pare să nu se întâmple nimic, dar în care se întâmplă totul. Aparent banală, cu fericiri și nefericiri mărunte, viața din Cranford poate fi viața oricărui om obișnuit de pe fața pământului. Dar, așa cum nici un om nu poate fi banal, pentru că e înzestrat cu suflare dumnezeiască, nici viața nu poate cădea în banalitate, fiindcă este dar de la Dumnezeu și contează în echilibrul lumii.
Echilibru, delicatețe, bunătate, cinste, prietenie, generozitate, decență, omenie – toate acestea sunt atribute ale vieții din Cranford. O viață la care, chiar și fără să realizăm în mod conștient asta, tânjim să ne întoarcem. Pentru că, așa după cum spunea o scriitoare britanică, într-o prefață la una dintre edițiile mai vechi ale cărții, „cu toții avem un Cranford undeva, în viețile noastre“.