Culegere de poezii crestine

Încă din copilărie am iubit poezia. Acest lucru mi-a fost plantat în minte și în inimă mai ales de faptul că l-am avut ca dascăl, în clasele I, a VI-a și a VII-a, pe poetul Vasile Bucur. Din păcate, clasele a II-a-a V-a le-am făcut în limba maghiară, fiind perioada de ocupație a Transilvaniei. Așadar, după terminarea războiului am continuat școala primară din satul meu natal cu acest mare poet care m-a inspirat spre poezie.

            M-am născut în zi de mare sărbătoare creștină mondială, adică la 21 mai 1932, de sfinții Constantin și Elena, împărații romani care au decretat pentru prima dată libertatea conștiinței creștine în Imperiul Roman. Spuneam că am iubit poezia, dar am iubit mai ales poeziile religioase și pe cele patriotice.

            După ce am crescut mai mare am încercat să scriu și eu versuri pe care le recitam în biserica baptistă din satul meu natal (satul Birtin), apoi la serbările școlare și pentru prima dată am încropit o poezie care a fost considerată "poezie patriotică", care suna cam așa:

            Sunt Român, venit din Roma

            Cu oștirea lui Traian

            Vreau să fiu pe totdeauna

            Garda Nistrului Roman.

                        Cine știe că-ntre Nistru,

                        Tisa, Dunăre și mare,

                        Se întinde România

                        Cu-ale ei străvechi hotare

            Peste care niciodată

            Nu va trece vre-un dușman

            Fără ca să țină minte

            Ce-i Românul lui Traian.

            Din momentul în care am prezentat public această poezie, unul dintre bătrânii satului mi-a făcut o prezicere, adică: "Pruncu' ăsta, când va fi mare, o să ajungă un mare conducător pe aici pe la noi". Nu a fost chiar așa, dar acest lucru m-a încurajat și am continuat să mai scriu câte o poezioară. Deci acesta a fost începutul în care am hotărât să scriu sau cel puțin să iubesc această disciplină și acest lucru îl fac cu multă plăcere și acum la bătrânețe.

            Dumnezeu mă ajută și mă inspiră să transmit aceste mesaje.

            În 1973, versurile scrise de Nicolae Moldoveanu le-am simțit din plin pe patul de suferință din Institutul Oncologic "Cantacuzino" din București, după o spitalizare de 28 de zile, externat cu biletul nr. 74 din 27.03.1973.

            N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată

            Din ce chin, prin ce minune Tu m-ai scăpat!

            N-am să uit iubirea Ta nemăsurată

            Dragostea și jertfa Ta cea minunată

            C-am fost mort și dintre morți m-ai înviat.

            N-am să uit nicicând durerea cea mare
            Şi-am strigat să nu mă laşi, căci nu mai pot,
            N-am să uit cum mi-ai răspuns cu îndurare,
            Când, în noaptea cea neagră de încercare,
            Mi-ai umplut de strălucire chipul tot.
            Astăzi am, Isuse, Doamne, o primăvară
            Fără chin şi fără plâns şi fără nori;
            Şi-Ţi aduc c-a mulţumire floare rară,
            Revărsând întreaga inimii comoară
            Din potirul sfânt al rugăciunii plin.