Comori deschise. Poezie creștină

Suntem creați într-un fel aparte, vibrând la bucuriile vietii, dar totodată uneori istoviți, dar nu înfrânți prin încercările noastre.  Prin toate experiențele aparent nefericite, pe care Dumnezeu  le îngăduie pe parcursul vieții noastre, El, Olarul, ne definește. Și în oftatul sufletului și în suspinul trupului, Dumnezeu găsește cu cale să-și facă loc într-un mod minunat spre inimile noastre. Ajungem să întelegem o altă dimensiune a caracterului Lui și a lucrării Sale în viața noastră, ceea ce ne face să nu ne pierdem orice nădejde, ci în final, să realizăm că tot ce face El, e minunat . Devenim tot mai conștienți de această vitală dependență de El, ochii noștri se dezlipesc de ce înseamnă tină, și-și doresc mai mult lumina, cerul, întâlnirea și veșnicia cu Domnul .

Problemele, suferința, necazul ne aduc mai aproape de Dumnezeu dacă ne încredem în ajutorul Său. Astfel, dacă realizăm care sunt foloasele veșnice cu care rămânem, nu ne vom mai întrista ușor, ci vom înțelege cuvintele apostolului Iacov: Iacov 1:2,3 ‘Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care știţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.’

Drumul acesta poate fi anevoios, dar această deslipire de fire, legături, păcat ...doar ea ne ușurează drumul spre lumină, doar renunțând la multe din bagajele ce le purtam, uneori fără să știm, că ne sunt străine.  1 Petru 1:7 ‘pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.’ Această separare, poate fi dureroasă, dar să privim dincolo  de aceată etapă și să ne lăsăm cu încredere în Mâna Marelui Olar, Dumnezeul nostru, pentru a-și desăvârși lucrarea.  Doresc cu ardoare, ca aceste versuri,  atât de simple  în cuvinte să trezească în noi, o dorință mai aleasă după Dumnezeu, iar pentru cei ce încă n-au avut o întâlnire personală cu Dumnezeu, să le răsune în suflet ecoul chemării  speciale la lumină, la mântuire. Dumnezeu vă iubește și vă așteaptă cu mult drag!

Isaia 43:11 ‘Eu, Eu sunt Domnul, și afară de Mine nu este niciun Mântuitor!’

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică.

Marcu 16:16 Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.

Sunt mult recunoscătoare Domnului, pentru harul care m-i L-a dat, să pot așterne pe paginile unei cărți,  aceste meditații prin versuri, care consider că a fost o inspirație din partea Lui. Am început prin a scrie o poezie de dor, pentru tatăl meu care a plecat la Domnul, fără să știu că vor urma toate celelalte poezii, care acum sunt cuprinse în această carte. Toată această experiență, s-a derulat într-un timp  scurt, și-anume în luna iunie, prin ajutorul Domnului s-au materializat aceste versuri, de aici și poezia ‘Iunie’. Toată lauda, vreau să o dau Domnului, pentru că nu am nimic bun, să-mi atribui mie. Mulțumesc soțului meu, pentru toată susținerea în acest demers, pentru inspirație în titlul cărții și imaginea de pe copertă, dar nu în ultimul rând, mulțumesc Editurii ‘Isaharus’  pentru toată munca depusă.

Poezia cu titlul ”Incurajarea” din acest volum de poezii:

Când ești cuprins de mare teamă,
Și crezi că totul e pierdut
Și nu mai ai, nici o speranță
Tu nu uita, nu ești singur

Când crezi că totul se ridică,
Și vine împotriva ta
Oprește-te, măcar o clipă
Și cheamă-L, nu te va uita

El e aproape de acela,
Ce are sufletul trudit
Și se apleacă, spre lovitul
Ce cheamă ajutor smerit

El știe ce tu porți în suflet,
El iți cunoaște, rana ta
El vrea, să-ți fie mai aproape
Doar să-I predai inima ta

El bate ușor și tot așteaptă,
Ca să-I deschizi al tău zăvor
Al inimii, ce doar tânjește
Să aibă un Mântuitor

Încrede-te și spune-I totul,
El îți va fi sfătuitor
Și prin tot, ce-ți stă în cale
Te face El, biruitor

E-Acela care te iubește,
Și a plătit cu mare preț
Ca să ai parte de viață
Și să trăiești, cu El mereu

Nu refuza chemarea sfântă,
Căci nu ști, dacă amânând
Mai ai prilejul sa spui :’Doamne ,
Eu vreau cu Tine, să rămân !