Copiii, victimele parintilor

"Parintii nu au timp sa-si formeze copiii, cum are timp olarul pentru a forma vasul. Nu sunt copiii oare mai de pret decat un vas?"

-- Petru Popovici, RVE 30.01.08

"...sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu egiptenii, si ce semne am facut in mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul." Exod 10:2

"Daca vrei ca si copilul tau sa umble pe drumul cel bun, si tu trebuie sa mergi pe drumul cel bun!"

-- Autorul

CUPRINS

INTRODUCERE
Capitolul 1. ADAM si EVA
Capitolul 2. IACOV
Capitolul 3. MICA
Capitolul 4. SAMUEL
Capitolul 5. DAVID
Capitolul 6. ZEDECHIA
Capitolul 7. UNDE SUNT copiii?
Capitolul 8. NU-I INTARATATI PE COPIII VOSTRI
Capitolul 9. PRIETENIA cu LUMEA
Capitolul 10. NUMAI MILA DOMNULUI ISUS
Capitolul 11. BOBOCI NEINFLORITI
Capitolul 12. "V-AM SCRIS, PARINTILOR..."

INTRODUCERE

"Va scriu, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput." (1 loan 2:12)

Epoca in care traim se evidentiaza prin posibilitatile de pregatire si studiu pe scara larga, in orice domeniu. Febra competitiei de a obtine calificari academice superioare este intr-o continua crestere, ceea ce pe plan mondial are o imagine pozitiva. Pulsul lumii contemporane a sesizat bine faptul ca este absolut necesar a acorda atentie marita nu numai industriei constructoare de automobile, de calculatoare, etc., ci si stiintelor sociale si pedagogice.
Cele doua materii-surori - stiintele sociale si cele pedagogice - se bucura de un loc apreciabil la universitati importante, motiv pentru care foarte multi studenti opteaza sa se perfectioneze in aceste domenii. Tot in aceste doua domenii, sunt organizate studii speciale, congrese, simpozioane, conferinte etc., tocmai cu scopul de a perfectiona "instrumentele" de educare a omului din societatea in care traim. Evident ca sociologia si pedagogia au un material de studiu vast, astfel voi alege din cadrul lor un subiect specific si foarte sensibil care s-a dovedit ca nu a fost rezolvat de-a lungul istoriei si anume, educatia copiilor. Nu voi urmari in aceasta carte sa dau sfaturi sau sa completez tezele marilor specialisti din acest domeniu, ci sa descriu cateva aspecte reale din epoca zilelor noastre, precum si din epoca biblica, cu sectiunea "educatia copiilor", pentru a le comenta cu scop constructiv si ca material de invatatura. De ce ma voi feri a da sfaturi? (Poate nu voi reusi, totusi, sa evit aceasta tentatie), fiindca:

1. Trebuie sa marturisesc sincer ca nu am fost si nu sunt un parinte desavarsit.
2. Avem cu Angela o singura fata, pe Emma, si nu pot sa spun ca sunt un practicant "permanent" in educatie copiilor, ca si fratele pastor, Cristian lonescu din Chicago, care are zece fete. Ori de cate ori mi se iveste ocazia de a predica despre familie, sau sa tin o invatatura despre familia crestina, cei ce ma cunosc imi trimit un zambet cu mai multe intelesuri, din care eu pricep doar atat: "Tu ne vorbesti noua, care ai doar o fata!" In astfel de situatii ma simt obligat sa ma explic asa: "Noi o avem pe Emma din dorinta comuna si am ramas cu ea, nu din voia noastra."
3. Risc sa spun ca Emma ar fi meritat ceva mai delicat din partea mea, ca tata.
4. Un coleg pastor care a avut probleme cu copiii sai mi-a spus: "Stii, sunt atatea carti si cursuri in legatura cu educatia copiilor, care cuprind mii si mii de sfaturi, dar eu nu am citit inca acea carte care s-ar potrivi pentru copiii mei, fiindca fiecare copil este o carte aparte."

Avand la dispozitie Cuvantul lui Dumnezeu ca punct de pornire, sa ne indreptam inima, sufletul si cugetul cu umilinta asupra "...Celui ce este de la inceput."