Summa theologica. Vol. 2

Traducere de Alexandra Baneu, Alexander Baumgarten, Cristian Bejan, Andrei Bereschi (reunirea contribuţiilor), Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Iulia Cojocariu, Daniel Coman, Patricia Ivona Comănescu, Adrian Cotora, Vasilica Eugenia Cristea, Emanuel Grosu, Antoaneta Sabău, Tamás Hajnalka

Notă preliminară, note şi îngrijirea ediţiei de Alexander Baumgarten

„Propoziția ‘omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu’ se rostește, cum spune Ioan Damaschin, în sensul în care prin ‘imagine’ este semnificată o ființă intelectuală și liberă ca arbitru, precum și purtătoare prin sine de puteri. De aceea, după ce am vorbit mai înainte despre model, adică despre Dumnezeu, precum și despre cele ce au provenit din puterea divină potrivit voinței sale, rămîne să cercetăm imaginea lui, adică omul, după cum este și el principiul lucrărilor sale, întrucît are liber-arbitru, precum și putere asupra lucrărilor proprii.” (Toma din Aquino)

„Studiul circumstanțelor ține de etician, de politician și de retor. De etician, pentru că, în funcție de ele, se găsește sau se pierde medierea virtuții între actele umane și pasiuni. De politician și de retor, pentru că, în funcție de circumstanțe, actele umane sînt judecate ca demne de laudă sau dispreț, demne de iertare sau condamnare; dar în maniere diferite, căci oratorul convinge, pe cînd politicianul decide. Dar de teolog, căruia îi slujesc toate celelalte arte, ele țin în toate cele trei moduri menționate, căci el examinează actele umane ca virtuoase sau vicioase, împreună cu eticianul, dar el le examinează și în funcție de pedeapsă și răsplată, împreună cu oratorul și politicianul.” (Q. 7, a. 2 – Dacă teologul trebuie să acorde atenție circumstanțelor actelor umane)

Toma din Aquino (autor)

Născut la Roccasecca, în anul 1225, Toma din Aquino este una dintre figurile ilustre ale teologiei și filosofiei medievale. De-a lungul carierei intelectuale, a avut un ideal fundamental care îi guvernează întreaga operă: realizarea unui acord între tradiția iudeo-creștină și viziunea greco-arabă despre lume. Astfel, el a valorificat în teologia creștină filosofia lui Aristotel și Averroes, gîndirea neoplatoniciană din opera lui Plotin, Proclos sau din lucrarea anonimă Cartea despre cauze, îmbinînd, fericit sau tensionat, tezele acestora cu fundamentele tradiției creștine, de la Dionisie Areopagitul la Augustin sau de la omiliile lui Ioan Gură-de-Aur la teologia sistematică a lui Ioan Damaschin. În opera lui Toma din Aquino pot fi contemplate două aspecte diferite: pe de o parte, armonia unor sistematice construcții de idei, care, în esență, exprimă viziunea omului medieval despre lume; pe de alta, tensiunile pe care codul genetic al gîndirii occidentale le poartă în sine și cu asumarea cărora debutează modernitatea. Condamnat, în 1277, la trei ani după moartea sa, de oficialitățile ecleziastice pentru 63 de teze din Summa theologica, reabilitat ulterior și, în fine, sanctificat în 1324, Toma din Aquino este un autor care trebuie redescoperit tocmai în circumstanțele polemicilor medievale care l-au determinat să scrie, ca figură marcată de coliziunea celor două lumi, a filosofiei grecești și a monoteismului iudeo-creștin, care se luptau în conștiința sa intelectuală.