Colectia Reforma: Martin Luther, Scrieri. Vol. 2. Reforma si viata sociala

Autorul:
Martin Luther (1483-1546): nascut in Eisleben, Germania, devine calugar in 1505 si preot in 1507; din 1508 este profesor la Universitatea din Wittenberg; in 1517 afiseaza Cele 95 de teze; este excomunicat in 1520, iar in 1521, chemat la Dieta din Worms; intre 1521-1534 traduce Biblia in limba germana, traducere care ramine pina in zilele noastre cea mai cunoscuta in aceasta limba.

Traducatorul:
Petru Forna, prof. dr. la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, a fost unul dintre putinii specialisti in istoria limbii germane si in literatura germana veche si medie. Ca traducator, s-a remarcat prin titluri prestigioase ca Heinrich Boll, "Opiniile unui clovn", "Fotografie de grup cu doamna", "Destinul unei cesti fara toarta"; Friederich Durrenmatt, "Dramaturgice si critice"; Walther von Vogelweide, "Poezii"; Christoph Hein, "Prietenul strain", "Sfarsitul lui Horn"; Wilhelm Konig, "Mai aproape de cer"; Johannes Weidlein, "Imaginea germanului in literatura maghiara". Ambasador al Romaniei la Viena intre 1992-1994.

Contributorul:
Daniel Zikeli, doctor in teologie, preot al Bisericii Evanghelice-Lutherane din Bucuresti, a studiat teologia protestanta la facultatile din Sibiu si din Basel, Elvetia, si este specialist in istoria bisericii universale (secolele XVII si XVIII).

Subiectul:
Continua prezentarea principalelor scrieri ale lui Martin Luther, inceputa in vol. 1, concentrindu-se asupra lucrarilor care au avut un impact deosebit asupra vietii sociale.

Scurta prezentare:
Cu acest al doilea volum din Colectia Reforma, cititorilor din Romania continua sa le fie oferita posibilitatea de a lectura, in limba lor, scrierile esentiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. Daca primul volum cuprindea patru lucrari fundamentale pentru directia gindirii reformatorului german, critice pentru declansarea Reformei, in prezentul volum sint incluse opt lucrari care vizeaza in principal relatia dintre schimbarea de mentalitate adusa de Reforma si implicatiile sociale ale acesteia. Luther si-a pus intrebarea: Ce consecinte practice va avea invatatura despre justificarea credinciosului prin credinta? Raspunsul s-a conturat in seria ampla de lucrari etice si spirituale referitoare la viata sociala si bisericeasca.
O predica despre casatorie prezinta cu forta si elocventa conceptia reformatorului despre aceasta institutie fundamentala a societatii, din perspectiva Scripturii, accentuind ce anume trebuie sa caracterizeze relatiile dintre soti, care sint responsabilitatile lor unul fata de celalalt si modul in care trebuie privita importanta sarcina a cresterii si educarii copiilor. Patimile lui Hristos este un exemplu graitor pentru felul cum incerca Luther sa reinnoiasca spiritualitatea vremii. El a redirectionat, in fond, toate manifestarile de spiritualitate spre esenta crestinismului, solus Cristus, "numai Hristos". Toate manifestarile secundare, cum ar fi venerarea de crucifixe, de imagini ale calvarului, de citire si recitire de psalmi sau rugaciuni, devin secundare fata de contemplarea si abordarea personala a suferintei lui Hristos. Isus S-a nascut evreu reprezinta raspunsul lui Luther la acuzatiile care i se aduceau ca ar nega nasterea lui Isus din Fecioara Maria, iar ulterior chiar din semintia lui Avraam. Scrierea indeamna, spre deosebire de atitudinea bisericii la acea vreme, la dragoste fata de evrei si la convertirea lor printr-un comportament de frati. Sermonul Despre faptele bune este una dintre lucrarile clasice ale reformatorului, o carte de capatii pentru intelegerea eticii sale, una dintre cele mai importante prezentari ale eticii protestante. Luther insusi descrie aceasta scriere fundamentala ca cea mai reusita opera a sa, iar teologul si istoricul german Friedrich Lau o considera cea mai "stralucitoare" dintre lucrarile sale.
In mod ingenios, Luther a incercat sa inlature, o data pentru totdeauna, reprosul care i se aducea, ca ar fi exclus faptele bune, in favoarea credintei. Cu ajutorul Decalogului, Luther a explicat aceasta relatie dificila, incercind sa lamureasca toate neintelegerile oponentilor sai. Intii, autorul a sustinut ca acela care vrea fapte bune trebuie sa cunoasca poruncile lui Dumnezeu, care nu sint altele decit Cele Zece Porunci. Dintre toate faptele bune, "cea mai de seama si cea mai nobila" fapta este credinta in Isus Hristos, dupa cum ne arata Evanghelia dupa Ioan (cap. 6). Evreii primesc ca raspuns ca "fapta dumnezeiasca buna" este aceea de a crede in Cel pe care L-a trimis Dumnezeu. De la aceasta fapta deriva si numele de crestin. Intreaga Scriptura nu numeste o alta fapta ca fiind dumnezeiasca si buna, decit credinta. Din aceasta optica, toate faptele sint egale. Nu exista nici o deosebire intre ele. Doar astfel de fapte