Metamorfozele Anticristului la parintii Bisericii

Specialist recunoscut in anticristologie, Cristian Badilița a scris un studiu recompensat cu un premiu francez important, oferind o perspectiva revelatoare asupra subiectului.

Lucrarea urmarește metamorfozele Anticristului de la textele Noului Testament pana la sinteza lui Teodoret al Cyrului in veacul al V-lea. Preistoria acestei credințe creștine este tratata intr-o ampla introducere. La Irineu al Lyonului (secolul al II-lea), Anticristul are o funcție antieretica și antiiudaica. Pentru Hipolit (veacul al III-lea), el este tiranul sangeros din fruntea ultimului imperiu. Imperiul Roman incarneaza Anticristul și katechonul, cel care intarzie sfarșitul lumii. La Origen, dimensiunea metafizica este mai importanta decat dimensiunea eschatologica – Anticristul este „falsul sens“ al Scripturilor. In secolul al V-lea, Augustin propune o interpretare de mare profunzime: fiecare dintre noi poate deveni un „anticrist“ in masura in care viața noastra intra in contradicție cu invațatura lui Hristos.

"Cristian Badilita inscrie mitul Anticristului intr-un cvartet tematic: ideologic, teologic, istoric si exegetic. El raspunde astfel uneia dintre intrebarile pe care si le-a propus la inceputul cercetarii, surprinzind functia pe care o indeplineste mitul la fiecare autor in parte. Patrologul arata ca motivele pentru care teologii au preferat sa elaboreze o anticristologie proprie tin de factori foarte diversi, dintre care probabil doar cel mai important este momentul istoric in care au trait. In sfirsit, incheindu-si argumentul, autorul considera ca anticristologia nu sufera un proces evolutiv, ci doar o transformare care tine intotdeauna de contextul istoric in care este inserata. O metamorfozare care incepe odata cu Irineu si isi consuma astazi unul dintre avatarurile posibile, insa nu definitive."

-- Alin Suciu


"Cartea lui Badilita impresioneaza de la inceput prin spatiul vast pe care il parcurge, de la preistoria veterotestamentara a «mitului». Pe linga urmarirea cronologica si sistematica a metamorfozelor mitului Anticristului (Badilita respinge ideea unei «evolutii» a acestuia), autorul cauta permanent sa contextualizeze si implicit sa motiveze interpretarile si optiunile Parintilor Bisericii. (...) Anticristul va continua sa bintuie imaginarul colectiv si, fara indoiala, preocuparile savantilor. Care nu vor putea ocoli de acum inainte cercetarea lui Cristian Badilita."

-- Adrian Papahagi