Viaţa în umbra pandemiei. Misterul efemerităţii

Misterul lui Dumnezeu, al prezenţei sale veşnice şi misterul omului, al existenţei sale, al efemerităţii, al vieţuirii orientate spre veşnicie; unicitatea fiinţei umane, frumuseţea orbitoare a existenţei sale, înţelepciunea umană care se naşte din comuniunea cu Dumnezeu şi experienţele umane de viaţă, finalitatea alegerilor omului – a manifestărilor libertăţii umane, mai ales în perspectiva efemerităţii şi a morţii –, inevitabilitatea şi frumuseţea veşniciei, atotputernicia lui Dumnezeu care-l iubeşte infinit pe om, acestea sunt subiectele care vor domina pe paginile acestei cărţi.

Întreg textul cărţii Viaţa în umbra pandemiei. Misterul efemerităţii constă în fragmente scurte, înşirate pe un fir, din mai multe motive principale: pandemia – pustiul – efemeritatea – moartea – apocalipsa – sfinţenia – speranţa. Acestea tratează confruntarea cu lucrurile ultime – sensul existenţei umane, inevitabilitatea morţii, întâlnirea cu Dumnezeu, veşnicia. Întregul conţinut este oarecum o compilaţie polifonică de forme literare foarte diferite, create – primele două capitole – în aprilie 2020, ca răspuns spiritual la fenomenul pandemiei, în timp ce restul de cinci capitole au apărut pe parcursul a şase ani – din 2015 până în 2020, cel mai adesea în timpul călătoriilor, în concedii.

În scurte forme eseistice, subiectul literar apare alternativ ca un credincios obişnuit, teolog, polemist, catehet, părinte spiritual, adept începător la viaţa spirituală, apologet, sceptic amărât, profesor de credinţă, bătrân cunoscător de viaţă, filosof, liric… Uneori este o persoană singulară, care se referă la experienţe şi reflecţii personale, alteori este o comunitate, care se referă la experienţele comune, amintiri, convingeri populare. O parte a textelor este scrisă ca o opinie a majorităţii, convingere generală, adevăr evident al credinţei, iar o parte, ca propria viziune, individuală, chiar subiectivă. În acest fel, am dorit să recreez procesul de gândire uman, intern, atât de des multilateral, acea dispută interioară ambiguă dintre convingerile, uneori contradictorii, care se exclud reciproc; un anumit chin al naşterii propriilor convingeri şi o dificultate de a întreprinde acţiunile rezultate din acestea. Prin acest tratament literar, mi-aş dori cumva să „intru în om”, să fiu cât mai aproape de conturarea libertăţii sale responsabile.

Poate că această încercare neîndemânatică îţi va transmite un mesaj, cititorule. Poate că îţi va fi aproape, poate îţi va permite să înţelegi mai bine propriul efort al existenţei, importanţa şi demnitatea acesteia. Mi-aş dori foarte mult să-l întâlneşti pe Dumnezeu în această osteneală, să-l întâlneşti cât mai des posibil, să-l laşi să te „posede”. Da – pur şi simplu, cred că este cel mai bine pentru tine. Ştiu foarte bine că trebuie să faci asta fiind complet liber. Cred că reflectarea asupra lucrurilor ultime reprezintă cel mai bun „loc” de realizare a alegerilor tale. Am încredere că luându-le aşa cum le-am luat şi eu îl vei întâlni pe Tatăl ceresc, iar asta va fi cea mai mare bucurie a efemerităţii tale spre eternitate… Personal, sunt sigur că, prin efortul depus în legătură cu întrebările ultime, vei deveni pur şi simplu o persoană mai bună.

Pr. Jarosław Piłat