Prezentare
Detalii
MICĂ INTRODUCERE
Timotei, ca fiu duhovnicesc al sf. ap. Pavel şi ca ucenic în lucrarea cea mare de vestire a Evangheliei mântuirii prin lume, avea nevoie de îndrumări şi îndemnuri, întrucât era tânăr şi fără experienţă. Şi cine putea, dintre oameni, să-i dea mai bine şi mai desăvârşit învăţătura cea curată decât Pavel - părintele său duhovnicesc ? Frumos spune sf. loan Gură de Aur: „Timotei avea nevoie de învăţătură, dar nu de aceea pe care o au ucenicii, ci de cea cuvenită dascălului”. In adevăr, Timotei era instruit ca să fie el însuşi un învăţător destoinic. Şi aşa a fost.
Prin cele două epistole adresate lui Timotei, sf. ap. Pavel îi dă sfaturi duioase şi precise în aceiaşi timp, cu privire la toate laturile vieţii în Hristos, pentru el personal cât şi pentru Biserică.
Epistola a doua este un fel de testament al sf. ap. Pavel prin care îl îndeamnă pe Timotei să păstreze nestricată credinţa şi să-şi înflăcăreze darul lui Dumnezeu (cap. 1: 6) pentru ca să înfrunte fără şovăire pe toţi cei care tulbură pacea şi unitatea Bisericii. Această epistolă a fost scrisă în toamna anului 66, pe când sf. Pavel se afla întemniţat în Roma. Pare să fie ultima sa epistolă.
Atât textul epistolei a doua către Timotei, cât şi textul celorlalte epistole, zise pastorale, (1 Timotei şi Tit) ne-a fost păstrat fără variante substanţiale, în cele mai vechi, mai bune şi mai sigure manuscrise şi traduceri, şi este primit în întregime de întreaga creştinătate din zilele noastre.
Toată lauda se cuvine lui Dumnezeu şi pentru această Scriptură Sfântă. Amin !
Slăvit să fie Domnul!
NICOLAE MOLDOVEANU
