Prezentare
Detalii
MICĂ INTRODUCERE
Sf. ap. Pavel, în numărul epistolelor sale adresate diferitelor comunităţi (biserici) creştine, are şi patru epistole adresate persoanelor dragi, care făceau parte din cei mai apropiaţi tovarăşi ai săi de lucru pe ogorul Evangheliei. Două din aceste patru epistole, sunt adresate lui Timotei, una lui Tit (amândoi sunt numiţi copiii lui în credinţă -1 Tim. 1: 2; Tit 1: 4), şi una adresată lui Filimon, prieten şi tovarăş al său de lucru (Filimon 1).
De la mijlocul sec. al XVIII-lea, cele trei epistole ale sf. ap. Pavel către Timotei şi Tit, poartă numele de "epistole pastorale", căci, zic unii exegeţi, din cuprinsul lor s-ar desprinde ideea că sunt destinate unor păstori bisericeşti (Timotei la Efes - cf. 1 Tim. 1:3, şi Tit în Creta - cf. Tit 1: 5), cu scopul de a-i ajuta în lucrarea lor duhovnicească.
Cine era Tit? Din Epistola către Galateni 2:1 - 3, aflăm că tatăl său era grec şi că n-a fost obligat să se taie împrejur, ca Timotei, fapt care dovedeşte că propovăduirea sa era îndreptată mai mult către păgâni. O veche tradiţie răsăriteană ne spune că el se trăgea din neamul lui Min, regele Cretei, şi că a fost trimis de unchiul său, antipatorul Cretei, la Ierusalim, unde a cunoscut pe Domnul şi a asistat la patimile, moartea, înmormântarea, învierea şi înălţarea Sa. Această tradiţie spune, de asemenea, că a primit botezul din mâna apostolilor, în ziua Cincizecimii. După aceea el a devenit colaboratorul sf. ap. Pavel, şi că, după eliberarea sa din prima captivitate romană, l-ar fi trimis în Creta pentru a organiza şi conduce biserica locală.
Aşa spune tradiţia. Realitatea istorică însă este aceea care se desprinde din cele arătate de Noul Testament şi anume: Tit a fost câştigat pentru noua viaţă cu Hristos chiar de sf. ap. Pavel. Expresia: "Adevăratul meu copil în credinţă..." (Tit 1:4), spusă de sf. ap. Pavel, este mult grăitoare. După ce Tit L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său, s-a predat în întregime Lui şi lucrării Sale, însoţindu-l pe marele apostol al neamurilor în multe din drumurile sale, pentru propovăduirea împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru întoarcerea sufletelor, prin credinţă, la Hristos.
Tit a fost întâiul credincios dintre neamuri, care a stat în însăşi cetatea Ierusalimului, între apostolii şi creştinii de acolo, ca părtaş la acelaşi har, şi luând cu ei Cina Domnului.
.............
NICOLAE MOLDOVEANU
