Ca prin oglindă, în ghicitură: Mici eseuri despre creștinism

De la o vreme, mă tot aud spunând că ceea ce se întâmplă în jurul meu nu mai e o simplă trecere de la o generație la alta, ci o mutație, o schimbare radicală. Alte repere, alte deprinderi, altă stilistică. Inevitabil, asta complică dacă nu chiar exclude dialogul vârstnicilor cu tinerii. Alexandru Tofan pune, prin cercetările și scrisul său, o întremătoare surdină asupra melancoliei mele. Cu treizeci de ani mai tânăr, îmi e (şi îi sunt) contemporan. Are aceleaşi întrebări, aceleaşi lecturi, aceiași “eroi” care m-au locuit și mă locuiesc şi pe mine din junețe și până azi. Deci se poate! (Și mai am și alte câteva exemple). Îi sunt recunoscător pentru că readuce în contemporaneitate o salutară continuitate de generație, o reîntâlnire atemporală cu teme și căutări netrecătoare.

 Cartea de faţă reia și îmbogățește valori stabile, de natură să suspende incompatibilităţile de primă instanţă dintre actualitate şi tradiţie, dintre “noi” cei de ieri şi “ei” cei de azi. Și dintotdeauna. Îi mulțumesc, prin urmare, lui Alexandru Tofan că trăiește, gândește și scrie pe teme esențiale, dincolo de conjuncturi și mode, fără a aluneca în paseism conformist. Sunt încântat să călătoresc cu el în aceleaşi lumini şi umbre, în febrilitatea tremurătoare a credinței, într-o bibliotecă străjuită de C.S. Lewis, G.K. Chesterton, Nicolae Steinhardt, Alexandru Mironescu, Andrei Scrima, Marin Tarangul şi alţii din aceeaşi comunitate. Cititorilor li se face - cum mi s-a făcut şi mie – un cadou generos, bogat şi provocator, o invitație la confruntare cordială cu tainele înţelegerii, un parcurs spiritual seducător. Lectură plăcută!

- Andrei Pleșu