90 de zile. Ganduri din exil catre fetita mea. Si nu numai...

Clepsidra vietii isi picura fir cu fir zilele.
M-as bucura ca randurile acestei carti sa trezeasca in fiecare cititor dorinta de a pretui tot mai mult lucrurile cu adevarat de valoare - iubirea pentru Dumnezeu si pentru cei dragi.
Si sa conduca astfel la relatii tot mai frumoase, care sa dureze cat vesnicia.
Caci viata trece iute - fir cu fir. Si noi zburam. (Psalmii 90,10 u.p.)

"Ieri ti-am scris despre pietre. Oameni-pietre. Astazi, as vrea sa-ti scriu, printre altele, despre oameni-ingeri. La fel sunt oameni de care Dumnezeu Se foloseste pentru a ajuta. Oameni care apar atunci cand ai nevoie, isi ofera ajutorul si dispar, fara ca macar sa apuci sa le multumesti.. O persoana care apare ca din senin, cand tu stai cu harta in mana si nu gasesti drumul si-ti da chiar informatia de care ai nevoie.. La 2 noaptea, pe cine sa rogi pe peron sa te ajute? In asteptarea trenului, analizam fetele putinilor calatori. Absenti, distanti, zgribuliti. Nu, nu. Ma voi chinui singura. La sosirea trenului, ma grabesc sa gasesc vagonul. Ma pregatesc sa ma opintesc cu valiza. Poseta imi aluneca de pe umar, plasa cu mancare..dar trebuie sa ma misc repede. Atunci, ca din pamant, apare un tanar pe care nu-l vazusem pe peron, imi pune valiza in tren si pleaca. L-am cautat in tot vagonul de calatori, dar nu l-am gasit. Voiam sa-i multumesc..” - Ziua a 82-a, Manuela Ionescu