Psalmii dupa mine

Cand am inceput sa scriu prima data despre Psalmi, nu-mi propusesem sa „ma ocup” de toti Psalmii, intr-o carte! Nici nu stiu cum de mi-a venit ideea,dar slava Domnului ca mi-a venit! Si, desigur, nu la voia intamplarii. Si nu voluntar. Ma simt minunat ca am facut asta! M-a zidit si, in acelasi timp, mi-a intarit setea de cunoastere a Vechilor Scripturi, si nu numai.

De altfel, imi amintesc destul de bine ca in primii ani de scoala (citeam inainte de clasa I) am citit prima „carte”, care a fost istoria lui Iosif, cuprinsa intr-o singura „brosura”. Desigur ca faptul e de neuitat. Cam de atunci am inceput sa citesc si Psalmii, dar ca simple rugaciuni. Aveam „Noul Testament si Psalmii” in traducerea lui Gala Galaction de la o matusa care mergea la Oastea Domnului.

Primul Psalm despre care am scris a fost Psalmul 136. De multa vreme mi-a placut enorm acest Psalm. Si acum cand il citesc, desi nu sunt „slab de inger”, nici nu am „atentie de primavara”, vorba fratelui meu mai mic, Pastorul, lacrimez. Dar intr-atat ca daca incep sa vorbesc ceva, ma ineaca plansul.