Revoluţia sexuală globală. Distrugerea libertăţii în numele libertăţii

Nu veţi putea parcurge cartea pe care o ţineţi acum în mână fără să fiţi într-o oarecare măsură afectaţi emoţional. Revoluţia sexuală globală ne afectează pe toţi – bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, existenţa noastră personală şi viitorul societăţii.

Pentru că noi, oamenii, nu suntem asemenea animalelor, programaţi să avem doar instincte şi gata, ci avem libertatea de a hotărî încotro să ne îndreptăm. Pentru asta însă, avem nevoie de un standard al binelui şi răului. Standardul sexualităţii, care a fost respectat la fel timp de secole, este acum călcat în picioare sau va fi călcat în picioare curând, chiar şi acolo unde acest lucru încă nu s-a întâmplat.

Acesta este un deziderat care se vrea parte a progresului spre libertate, ca şi când libertatea subiectivă a unui individ de a face orice i se pare distractiv şi plăcut ar fi calea cea mai rapidă spre fericire. Chiar aşa să fie?

Să aruncăm o privire onestă spre starea societăţii de azi: familii destrămate, mame sau taţi care-şi cresc singuri copiii şi de asemenea mulţi tineri care poartă în ei adânci răni emoţionale şi spirituale. Să privim şi la dependenţii de pornografie, la milioanele de abuzatori sexuali asupra copiilor, la milioanele de bebeluşi avortaţi, să privim în cele din urmă şi la propriul nostru drum prin viaţă. Dacă ar fi să întrebăm profesori, medici, psihiatri, terapeuţi, asistenţi sociali şi lucrători cu tinerii, cu toţii ar fi de părere că ar trebui să fugim ca de ciumă de acest gen de falsă fericire. Spunem că tinereţea e perioada cea mai fericită a vieţii, însă suntem pe punctul de a crea o societate în care sunt mereu şi mereu mai puţine râsete de copii şi, în schimb, mereu mai mulţi adulţi şi bătrâni deprimaţi.

Toate astea sunt limpezi ca bună ziua. Cauzele sunt mereu cercetate şi discutate, dar una dintre cauze – poate chiar cea mai importantă – este înfăşurată într-o tăcere tabu: este vorba de răsturnarea ordinii normelor sexuale, în forma în care acum ea dă contur societăţii celei noi. Asemenea norme sunt parte a „sistemului de operare” al unei societăţi, astfel încât fiecare societate, în mod firesc, protejează acele norme sexuale, punându-le ca stavilă pedepse din partea comunităţii şi sistemului judiciar. Pe când odinioară monogamia era standard, acum standardul s-a schimbat înspre permisivitatea hedonismului şi a promiscuităţii sexuale, pe care însăşi legea o impune sub stindardul egalităţii şi nediscriminării.

Basmul lui Andersen Hainele cele noi ale împăratului este o ingenioasă metaforă a felului în care astăzi realitatea nu mai poate fi definită aşa cum este ea. Se menţine azi în putere toată această conspiraţie a ascunderii realităţii, pentru că a spune adevărul ar pune în primejdie structurile de putere, care mai devreme sau mai târziu vor trebui să se prăbuşească din cauză că nu fac decât să nege realitatea.

În basmul nostru, la curtea împăratului sosesc nişte înşelători care vor să-l convingă pe acesta de măiestria lor în a ţese „cea mai frumoasă pânză”. Calitatea uimitoare a acestei pânze ar fi că este invizibilă ochiului oricărui om ce ar fi „necalificat pentru slujba sa, ori ar fi nemaipomenit de prost”. A scoate în faţă evidenţa – adică a spune despre ceva ce nu este că de fapt este – devine deosebit de sensibil. Împăratul nu vrea să-şi piardă tronul sau să-şi dezvăluie prostia, aşa că de aceste temeri se vor folosi cei doi înşelători ca să-l prindă în jocul lor.

Cu toţii se lasă înfăşuraţi într-un păienjeniş al minciunii, cu toţii pretind că văd ceva ce nu există. Împăratul ajunge într-o situaţie despre care oricine îşi dă seama că e o minciună, însă doar un copil îndrăzneşte să strige: „Împăratul e gol!” Copilul nu are nicio slujbă şi nicio reputaţie de pierdut.

În această carte mă străduiesc să am un asemenea glas de copil atunci când scriu despre erodarea moralei de către puterea politică. Ea se petrece în două sensuri: binele este numit rău, iar răul, bine. Omului îi este luată busola care-i indica direcţia şi îi este amputat curajul de a urma chemarea iubirii adevărate.

Vreau să descriu revoluţia sexuală globală aşa cum a fost ea pornită de minţile alese ale Revoluţiei Franceze, până la stadiul ei de astăzi, al ideologiei gender postmoderne, emisă de o oarecare Judith Butler, care propovăduieşte:

Distrugerea sistemului de valori moştenit al tuturor culturilor şi religiilor
Susţinerea agendei revoluţionare de către elitele politice
Manevre totalitare, aşa cum se văd în programul promovat de Principiile Yogyakarta
Impunerea concretă a ideologiei gender în societate până la punctul în care chiar limba se schimbă sub imperiul considerentelor politice
Epidemia generalizată de pornografie, de care nu mai pot fi protejaţi nici tinerii şi nici chiar copiii
Mişcarea homosexuală ca motor care mână mai departe revoluţia.
Chiar dacă unele aspecte importante ale acestei mişcări nu mai pot fi discutate fără a atrage după ele acuzaţii de atac la persoană, există un amplu capitol care cuprinde rezultate ale cercetărilor ştiinţifice asupra modului de viaţă homosexual, precum şi contradicţiile interne ale agendei homosexuale.

Un alt capitol descrie poziţia creştinilor faţă de homosexualitate şi modul în care Biserica se raportează la cererile acestei minorităţi.

Capitolul intitulat Sexualizarea copiilor şi tinerilor prin forţa statului detaliază felul în care educaţia sexuală obligatorie în şcoală iniţiază de fapt copiii şi tinerii în mod activ într-o sexualitate hedonistă, fără a-i învăţa mai deloc despre valorile care stau la baza căsătoriei şi creşterii copiilor.

În capitolul Intoleranţă şi discriminare, aduc exemple despre felul în care revoluţia sexuală culminează cu un atac asupra libertăţilor democratice fundamentale, fiind îndreptată în special împotriva creştinismului. Există speranţă totuşi.

În penultimul capitol prezint detalii despre rezistenţa în creştere împotriva acestei revoluţii culturale.

Toate acestea duc spre ultimul capitol, cel care cuprinde esenţa cărţii: avertismentul serios împotriva unui nou totalitarism care distruge libertatea în numele libertăţii.

Suntem contemporani cu o revoluţie culturală care pătrunde în fiecare cămin şi în fiecare inimă. Nu există niciun teritoriu neutru în care să ne putem ascunde. Această revoluţie înaintează tot mai rapid şi devine pe zi ce trece tot mai feroce în atacul ei asupra libertăţilor democratice. Cartea aceasta, publicată iniţial în septembrie 2012 în Germania, a avut nevoie de o actualizare pentru fiecare nouă ediţie şi nouă traducere. Pentru ediţia publicată în Australia de către Parousia Media, s-a folosit ediţia apărută în SUA în 2015, revizuită şi actualizată.

Le mulţumesc editorului meu, Charbel Raish, designerului grafic Anthony Chan şi corectorului John Smyth pentru incredibilul efort de a produce prima ediţie australiană actualizată a acestei cărţi, în timp util, înainte de turneul de conferinţe pe care l-am susţinut în Australia în noiembrie 2017. Recunoştinţa mea profundă se îndreaptă spre John Loiterton, care m-a ascultat la conferinţa „Embolden” a lobby-ului creştin australian din Sydney, a cumpărat cartea, a găsit-o ca fiind foarte importantă pentru înţelegerea vremurilor în care trăim şi apoi nu s-a dat la o parte de la niciun efort pentru a vâna toate imperfecţiunile pe care le-a găsit în carte. Îţi mulţumesc, John!

Una dintre multele minuni care s-au întâmplat cu această carte a fost bucuria de a o vedea tradusă şi publicată în poloneză, maghiară, croată, slovacă, cehă, engleză, olandeză, spaniolă, chineză (Taiwan) şi coreeană în martie 2018, urmate, anul acesta, de ucraineană, rusă şi portugheză – şi, iată, în limba română.

Dumneavoastră, cititorii, aveţi dreptul să ştiţi care este poziţia autoarei. În calitate de sociolog, treaba mea este să observ tendinţele de evoluţie ale societăţii. Ca mamă a trei copii, mă dedic salvării viitorului generaţiei tinere. Iar în calitate de creştină catolică (din 1997), mă străduiesc să-mi trăiesc credinţa. Asta presupune să manifest bune intenţii faţă de toţi oamenii, chiar şi atunci când eu nu împărtăşesc convingerile unora, sau atunci când ei nu le împărtăşesc pe ale mele.

-- Gabriele Kuby