Nervozitatea – cauze, manifestări, remedii duhovnicești

În antropologia creștină, integritatea perso­na­­li­tății este văzută în unitatea manifestărilor du­hov­nicești, sufletești și tru­pești – și la această unitate se ajunge doar cu condiția înrâuririi precum­pă­nitoare a sferei duhului.
Orice boală are în primul rând o natură duhovnicească și de-abia apoi psiho­fiziologică.
Abordarea duhovnicească a bolnavului nu submi­nează pers­pec­tiva medico-biologică, ci îmbogățește, completează și desăvârșește concepția de­spre per­sonalitate. Biserica privește bolile psihice ca pe una dintre mani­festările vătămării generale de către păcat a naturii omenești. Distingând în struc­­tura personalității nivelul duhovnicesc, cel su­­fletesc și cel trupesc, Sfinții Părinți deosebeau bo­­lile dezvoltate „din fire” de cele provocate de lu­­crarea demo­nică sau de patimile care îl în­ro­besc pe om. Potrivit acestei distincții, sunt la fel de nejustificate atât considerarea tuturor bo­li­lor psihice drept manifestări ale îndrăcirii, ceea ce atrage după sine săvârșirea fără temei a rânduielii exorcismului, cât și tentativa de tratare a oricăror tulburări spirituale ex­clusiv prin metode clinice...

-- Dr. Dmitri Avdeev