2 Samuel. Meditații asupra celei de-a doua cărți a lui Samuel

Introducere

Cărţile istorice ale Vechiului Testament se ocupă cu căile lui Dumnezeu faţă de Israel de la intrarea acestuia în Canaan. Purtarea acestui popor şi vieţile oamenilor lui Dumnezeu oferă cititorilor lecţii morale importante la fiecare pagină. în sfârşit, în ele găsim, sub diverse imagini simbolice, Persoana, lucrarea şi gloriile Domnului Isus.
Aceste trei subiecte importante sunt întâlnite în mod natural în cele două cărţi ale lui Samuel. Prima dintre aceste cărţi a început, după cum am văzut, cu falimentul preoţiei, al celei care ar fi trebuit să-l pună pe Israel în relaţie imediată cu Dumnezeu. Dar judecata care a căzut asupra fiilor lui Eli, chivotul care a fost luat, ruperea relaţiilor cu poporul Său, toate acestea nu L-au împiedicat pe Iahve să le ridice un profet, pe Samuel, căruia i-a încredinţat misiunea de a păstra relaţiile cu Israel bazate pe îndurare. Dumnezeu a declarat atunci că urma să stabilească relaţii noi cu poporul Său, prin intermediul unui împărat - unsul Său - înaintea căruia totdeauna avea să umble un preot credincios.
In loc să aştepte cu răbdare venirea unsului lui Iahve, poporul răzvrătit a cerut un împărat cum aveau toate naţiunile. Dumnezeu le-a dat unul, în mânia Lui, o mânie amestecată însă cu îndurare. Saul, în urma neascultării sale, a fost respins. Atunci Iahve l-a ridicat pe David, împăratul după inima Lui. Saul cel lepădat l-a persecutat pe adevăratul împărat şi tot restul cărţii este plin de suferinţele lui David. Fiul lui Isai a strâns în jurul lui o rămăşiţă slabă, martorii credincioşi ai suferinţelor sale, care vor fi asociaţi în domnia lui când el îşi va fi primit coroana.
Perioada istorisită de cartea 1 Samuel prefigurează suferinţele lui Mesia în mijlocul lui Israel; şi ea se încheie cu victoria lui David asupra lui Amalec, care în Scriptură este imaginea lui Satan (Exod 17.8-16). împăratul după inima lui Dumnezeu l-a lovit pe vrăjmaşul pe care Saul îl cruţase, în timp ce împăratul potrivit cărnii, altădată învingător al filistenilor, a căzut sub loviturile acestora, iar toate succesele de la începutul carierei lui s-au pierdut.
Inceputul cărţii 2 Samuel ni-l prezintă pe David, învingătorul lui Amalec, şi, de asemenea, putem vedea recunoaşterea tot mai largă a domniei lui ca împărat, întâi de către Iuda, apoi de către întreg Israelul. Această stăpânire nu a fost deplină decât atunci când la Ierusalim a fost aşezat tronul glorios al lui Solomon. Aşadar, în această carte vedem instaurarea puterii lui David ca împărat al harului, imagine izbitoare a ceea ce va fi Mesia la începutul domniei Sale.
Cartea 1 împăraţi începe cu Solomon, împăratul dreptăţii şi al păcii, a cărui dominaţie glorioasă asupra întregii lumi este simbolul minunat al domniei mileniale a lui Hristos.
Trebuie totuşi să remarcăm faptul că, în cartea 2 Samuel, David este nu numai imaginea lui Mesia, ci şi împăratul responsabil înaintea lui Dumnezeu, care i-a încredinţat guvernarea poporului Său. Sub acest aspect, împărăţia lui a eşuat, ca de altfel orice altă relaţie instituită în mod divin...